Discriminarea…
… se învaţă de la cele mai mici vârste.
… se tratează greu.
… mutilează suflete.
Se spune că toţi suntem egali. Nu e adevarat. Dar toţi, în felul nostru, suntem speciali. Poate ar trebui să ţinem cont de asta, atunci când auncăm cu pietre. Poate că ar fi cazul să învăţăm să acceptăm, să tolerăm, să ajutăm. Să ne mai vedem bârnele din ochi. Să ne oprim din judecat – când ne privim în oglindă.
4 Comments
Nicoleta
Da, se invata de la cele mai mici varste si de la cei mai „intelepti” adulti.
Ar trebui educati intai adultii si apoi lucrat cu prichindeii…
O zi placuta!
anda_elena
Da… trăiască înţelepciunea din fiecare mamă şi din fiecare tată!… 🙂
mamicamea.ro
Poate ca ar trebui insistat mai mult in a ii invata pe copii sa iubeasca oamenii, sa ii invatam sa vada frumuseata in orice om, indiferenta daca este ciung, orb, gras, negru, rosu sau cu alte diferente exterioare.
Copiii trebuiesc invatati sa iubesca frumusetea din interiorul fiecaruia si asa va disparea discriminarea.
Si nu trebuie sa toleram ceea ce ne face rau, consider ca atunci cand mi se ia din dreptul mea de a trai normal pentru a se da nu stiu ce drept unei minoritati este ceva rau (de exemplu in franta se va interzice folosirea cuvintelor de mama si tata in institutiile de invatamant pentru ca acei copii ce au parinti homosexuali sa nu se simta diferiti)
anda_elena
Total de acord!