Izbăvirea de mediocritate

Vă povesteam ieri, pe Facebook, că programul de seară îmi va fi ocupat cu o conferință la care îmi doresc să particip. O conferință susținută de un super preot, în cadrul unor acțiuni organizate de Asociația Studenților Creștin Ortodocși Români – filiala Iași.
Pe părintele Constantin Necula, de la Sibiu, nu a fost prima dată ieri, când l-am întâlnit. Și, nici acum nu e prima dată când scriu despre el pe blog. V-am dat mostra aceasta – de sclipire, umor, nebunie – și v-am adus, cumva, mai aproape de ceea ce-i poate pielea și harul.

Aseară a conferențiat pe tema Hristos Domnul – izbăvirea de mediocritate. A vorbit liber timp de 42 de minute apoi, mai bine de două ore, a răspuns întrebărilor care curgeau – la propriu – din sală. Cele 42 de minute le puteți savura de aici, de pe site-ul Doxologia. Vă recomand din tot sufletul să vă faceți timp să râdeți și să meditați!
Eu am spicuit câteva idei – dar, multe lipsesc. Multe povești și întâmplări adevărate, multe ziceri în care zâmbești dulce și amar – sau în care cazi pe gânduri. Așadar, citiți un mic rezumat, vorbe de-ale părintelui, dar vizionați și înregistrarea în întregime – aici. Cât despre partea cu întrebări din sală – măcar pentru câteva dintre subiecte voi reveni, în perioada ce urmează, cu câte o postare.

Fără alte comentarii, iată ce paragrafe am transcris – despre Hristos și, din păcate, despre mediocritate:

* Mediocritatea începe când se termină Raiul. Dacă vrem să nu fim mediocri, trebuie să locuim tot timpul în Rai și să ne adaptăm condițiilor și exigențelor Raiului.

* Mediocritatea înseamnă să grăbești rodirea ta cu tot felul de lămpi, de raze ultraviolete. Trăim într-o lume în care toți vor să ajungă manageri. Dacă întrebi pe unul care este la Economie – și, Doamne, câți economiști avem! – ce vrei să fii? Manager! Asistent manager sună deja a secretară. Toată lumea vrea să aibă o firmă proprie și personală pe care s-o conducă și din care să scoată bani. Dar, nu oricum. Repede!…

* Suntem o țară de smiorcăiți, care s-a transformat într-o biserică de smiorcăitori, pentru că neavând nădejdea că Hristos e Dumnezeul nostru, îl transformăm în orice altceva. Hristos, managerul bisericii, Hristos șef de marketing, Hristos revoluționarul […]  Hristos nu este orice. Înainte de a fi asemenea unuia dintre noi, Hristos este, în primul rând, Dumnezeu. Ce-am pierdut și ce a mediocrizat relația noastră cu noi înșine, cu Biserica și cu societatea, este că am uitat că Hristos este Dumnezeu.

* Provocarea lumii de astăzi este să ne mulțumim să rămânem înțepeniți în mediocritate. Să avem răspunsuri la două capete. Să dăm răspunsuri care să ne convină, indiferent de situația în care am fi puși. Și, atunci, ne pierdem din lucrul cel mai important al ieșirii din mediocritate. Nu poți să ieși din mediocritate, dacă nu ești sincer.

* României de astăzi și Bisericii noastre nu-i lipsește vocația. Nu-i lipsește chemarea lui Dumnezeu, nu-i lipsește posibilitatea de a-i dărui lui Dumnezeu și celorlalți bucurie. Ce-i lipsește este capacitatea de a ieși cu fruntea sus din toate încercările nevocaționalilor de a ne spune că vocația noastră nu are sens.

* Falsele firme cu care ne împopoțonăm viețile ne fac mediocri. Ne fac mediocri falsele vise. O întreb pe Ionica, care-i de 5 și 6 la română: Ce vrei să te faci când o să fii mare? Jurnalist!

* Bun, și care-i soluția? Soluția e să muncim. Să o luăm de la capăt și să cerem harul lui Hristos, ca tot ceea ce muncim, să rodească pentru Hristos, nu pentru noi. Să înțelegem deplin că Dumnezeu nu se pune la dispoziția noastră, ca să fim niște carieriști notorii, niște lingăi…

* Gândiți-vă unde suntem. În veacul lui Nero, mureau creștinii arși pe cruce, în veacul de acum: Vaiii, nu-i aer condiționat, nu mă mai pot duce la biserică. Nu-i căldură în podea. Îmm, cât sufăr că nu-i căldură în podea! Am fost la o biserică excepțională, monument istoric, cu niște termopane!!! Și-a bătut joc dracul de starețul ăla, săracul, și pe banii lui! Cu alte cuvinte, mediocritatea poate izvorî din neatenția gestionării darurilor pe care Dumnezeu ți le pune la îndemână. De exemplu, cânți așa frumos și ai o voce atât de frumoasă, dar tu vrei să te faci pictor.

* Mediocritatea te poate face să crezi că, fiind mai bun decât celălalt, de fiecare dată soluția e la tine, nu la Dumnezeu. E clar că, pentru un creștin, soluția și răspunsul la  încercarea lui de a izbăvi mediocritatea din el este în întâlnirea cu Mântuitorul Hristos.  Există o capacitate a Mântuitorului de a te seduce și de a ridica de fiecare nivelul capacității tale de absorbție a informației, de desăvârșire a comunicării. Eu mă mir câteodată că oameni care îl descoperă pe Dumnezeu ajung unii dintre cei mai inteligenți, fără a avea studiile, sute de dosare, mii de diplome, mii de documente accesate… Câți călugări nu știu cât google-ul, fără să aibă google-ul la ei? Sunt semne mari de întrebare care ne spun că mediocritatea nu se poate vindeca doar prin informare, ci de fiecare dată mediocritatea, pentru a putea fi vindecată, înseamnă a asuma altceva decât ți-ai propus să asumi. A asuma un mod de viață pe care Hristos ți-l propune și în care Mântuitorul este parte integrantă. Mântuitorul nu locuiește la limita exterioară a mediocrităților noastre, ci dacă vrem să ne vindecăm, trebuie să-L așezăm în limita interioară a mediocrităților noastre. Să-i dăm de lucru. Să-i oferim posibilitatea ca Domn și Dumnezeu, de a fi cu adevărat rodnic în inima noastră.

* Țineți minte cei patru prieteni? (n.r. care cărau slăbănogul). Constată că îl duc în fața Mântuitorului, îl aduc până acolo, e totul în regulă și, totuși, ceva nu e în regulă! Își depășesc mediocritatea spărgând un acoperiș. Până nu faci o spărtură în propriul tău acoperiș, ca să ai capacitatea de a-l trece pe om dinspre starea de muribund, în starea de primitor al harului lui Dumnezeu și al vindecării de la Dumnezeu, de fapt nu reușești să anulezi niciodată mediocritatea.