Plastiliceală în familie

Astăzi, am cumpărat câteva lucrușoare pentru copiii din campania Mărțișor de jucărie. Creioane colorate, carioci, plastilină. Plastilinăăă! Mi-am dat seama că nu am mai avut activități de genul ăsta din copilărie. Prin urmare, mi-am dat seama că nici Maria nu știe de plastilină. Așa că, am cumpărat o cutie și pentru noi.

Mă înșelasem. Maria știa de plastilină. Aha, ca la Art Attack!, mi-a spus ea – și, m-a dat pe spate :). Știa ce-i aia, dar abia acum se pregătea să se joace. Între timp, acasă a apărut și George. Toți trei am tras aer în piept și ne-am pus pe fapte mari. Hmmm… copila noastră nu a fost prea impresionată. Mai ales că o tot stresam: Nu pune mâna pe față!, Să nu duci la gură! , Lasă celelalte jucării, nu mai atinge nimic. Prin urmare, după un sfert de oră a cerut să fie spălată pe mâini și a rămas să ne urmărească activitatea de la distanță.

După acel sfert de oră, noi abia ne încălziserăm. Așa că am mai stat încă mai bine de o oră peste, punându-ne talentul la încercare :).

George a început în forță!

Eu… m-am făcut că încep…

Apoi, ne-am certat pe creația lui. El o considera mașină… noi o vedeam mai mult o… broască!

Maria a fost foarte fericită, cu o caricatură a iubitului ei!

George deja auzea și un ga-ga în surdină…

Tot el s-a gândit să… renască personajele dintr-o poveste. Vă las pe voi să ghiciți care poveste! 🙂

Per total, munca lui a fost asta:

Iar munca mea a fost asta:

Ce să mai spun?! Suntem niște părinți tare ocupați! 🙂