Copăceii – mărțișoare vii
George ne-a oferit, în loc de mărțișoare, copăcei. Și… un moment plăcut, în care am plantat în familie. Bineînțeles, după ce a săpat el gropile :). Tati grădinărește! Ca Iepure!, tot țipa Maria, veselă nevoie mare!
Ieri, ne-am împrietenit cu patru pui de pomi – doi pruni și doi cireși. Unul a fost pus de Maria, unul de bunu (care a reprezentat-o și pe buna), pe altul l-a pus George și, pe ultimul, eu. A fost al doilea an în care am încercat să ne bucurăm de natură și să înfrumusețăm spațiul din fața blocului.
Anul trecut, am pus – tot împreună – doi meri și un păr. Părul a dispărut, încă din acea seară. Un măr a făcut și el picioare, peste câteva zile. Celălalt rezistă. Așa cum sperăm să reziste și mărțișoarele proaspăt plantate.
4 Comments
Monica
frumoase martisoare…pacat ca isi fac picioare 🙂
sper ca anul asta sa nu va mai dispara martisoarele
anda_elena
Deocamdată sunt la locul lor 🙂 Mulţumesc! 🙂
Pingback:
Pingback: