Unirea trecutului cu prezentul
Cele mai frumoase amintiri din copilărie le am din secvențe compuse în Piața Unirii. Ca să ajung acolo, de acasă, făceam o plimbare infinită (așa mi se părea) și minunată, cu tramvaiul. Eram mereu dotată cu pâine multă și cu bucuria de a-mi reîntâlni prietenii. Porumbeii mă așteptau, necondiționat. Îmi plăcea să-i am aproape, să-i hrănesc – dar, și să-i privesc cum zboară până sus, sus de tot! Uneori, vedeam în zbor o întrecere, iar apropierea de cer o măsuram prin numărarea etajelor celei mai înalte clădiri din zonă. O clădire cu ajutorul căreia tata m-a învățat să număr până la 13! O clădire uriașă, care îmi provoca o enormă curiozitate. Mereu voiam să descopăr ce se ascunde dincolo – ce văd porumbeii de la ferestre.
Între timp, am crescut, dar repere și bucurii ale mele îmi sunt, în continuare, porumbeii și Hotelul Unirea din Iași. Pentru porumbei îmi iau oricând o pauză, să-i admir și să le vorbesc, iar clădirea cea mare a rămas la fel de mare și de impunătoare – precum mi-o amintesc de atunci.
Fiind din Iași, nu am avut, până acum, nevoie de o cameră în centrul orașului. Însă, o frântură dintre cele 186 de camere modernizate și de apartamente am cunoscut-o, prin vizite făcute cunoștințelor. Persoanelor cărora le-am recomandat Complexul Hotelier Unirea. N-am dormit niciodată acolo – însă multe nopți am petrecut într-un cadru de basm, la nunți și la alte evenimente. Și în timpul zilei trec pragul hotelului, de câte ori particip la vreo conferință deosebită. În plus, o masă bună și o vedere panoramică se asortează perfect, pentru a crea momente magice! Pentru că e magic să fii într-un restaurant, la etajul 13, la 55 de metri de pământ, aproape atingând cerul!
Singurul loc în care nu am ajuns și la care tânjesc este partea de Unirea SPA – secțiune pe care nu mi-o imaginam, atunci când fugăream porumbeii. Acum, însă, femeia din mine are la ce visa! Voi ajunge, cu siguranță, și acolo, căci prea entuziasmate îmi vorbesc prietenele despre experiențele lor. Iar eu nu pot rata experiențele frumoase, nici momentele care se pot transforma în amintiri eterne!
2 Comments
mihaela
Cand ai de gand sa mergi? As vrea sa te insotesc:)
anda_elena
He, he! Te anunț! 🙂