Olimpici, bloggeri şi cai

Atunci când am fost la Seara Naivă a Olimpicilor Ieşeni se vorbea despre un proiect tare frumos. În care, logic, am vrut să mă implic. Un proiect prin care să scoatem în faţă tinerii merituoşi. O parte dintre ei, măcar aşa – de un început bun. Pentru că Iaşul musteşte de excelenţă, dar noi ne încăpăţânăm să vedem mereu tot ce-i rău, prostesc, fără valoare.
Proiectul se intitulează Eşti blogger? Adoptă un olimpic! Ideea îi aparţine lui Ines şi a prins tare bine la sufletele noastre! Pentru ca adopţia să nu fie o simplă formalitate la notar (sic!), Icar Tour şi Andreea Marc au propus ca întregirea familiei fiecărui blogger să se facă într-un cadru de vis, la Moşia Cai de Vis. Zis şi făcut! Aşa că, în dimineaţa zilei de sâmbătă am încălecat pe şaua microbuzului şi am pornit spre Botoşani. Despre copilul meu olimpic voi scrie, pe larg, în postarea următoare. Până atunci, voi povesti, prin cuvinte şi poze… câte puţin din fiecare moment al zilei.

Ghidul călătoriei noastre a fost Maria Lazăr. Ea ne-a citit şi ne-a încântat cu fragmente din Descrierea Moldovei, de Dimitrie Cantemir. Şi ne-a făcut să realizăm că realitatea zilelor noastre nu e doar din operele lui Caragiale, ci şi din timpul lui Cantemir. Amuzant… dacă n-ar fi şi un picuţ trist.
Prima oprire s-a făcut la Muzeul de Istorie şi Arheologie Cucuteni. Tot prin intermediul Mariei, am mai înţeles ceva – dacă nu ştiam deja. Faptul că e mai corect să vorbeşti despre continuitate geto-dacică, decât despre latinitatea poporului român.
La muzeu am pozat unelte şi vase multe, dar şi pietre. Şi erau parcă, pe acolo, şapte pietre mai altfel decât celelalte :)…

Altfel era şi vasul acesta – vechi de 5.000 de ani – care a fost găsit plin cu seminţe de grâu. Nimic deosebit, până acum – dacă seminţele nu ar fi germinat!

Următorul popas l-am făcut la Memorialul Ipoteşti – Centrul Naţional de Studii „Mihai Eminescu”. Am văzut casa – reconstruită după acelaşi tipar – cu cea în care a copilărit Eminescu, dar şi muzeul.

Am revăzut cele fix patru poze recunoscute de către eminescologi ca fiind autentice şi m-am îndrăgostit de lada de zestre a mamei poetului. (foto: Andreea Marc)

Pentru că a treia oprire este întotdeauna cea mai cea, aceasta a fost la Cai de Vis. În locul care atât de mult mi-a plăcut încă de data trecută! Acolo am mâncat mult şi bine (săru-mâna pentru masă!) apoi, prin intermediul Irinei Şubredu ne-am cunoscut – noi, bloggeri şi olimpici – prieteni! Adopţiile s-au făcut prin… tragere la sorţi! 5-ul meu s-a unit cu 5-ul lui Şerban Danciu – într-un 10 perfect! Ca de olimpic!

După ce ne-am aflat fiecare perechile am plecat, împreună, să vedem caii. Să asistăm la exerciţiile unor exemplare perfecte şi să ne facem curaj, mai apoi, să urcăm în şa.

După asemenea acte de vitejie, am reluat activităţile de cunoaştere olimpici-bloggeri. Şi l-am cunoscut mai bine pe Şerban. (Citește ce-am scris despre Șerban Danciu aici!)

Apoi, am plecat spre casă. Spre casă, vorba vine! Căci am oprit la concertul Operei Naţionale Române Iaşi.
Per total, a fost o zi plină. Şi frumoasă! Cu oameni faini şi cu poveşti neîncăpătoare într-o singură postare.

Neîncăpători suntem şi noi… dar voi încerca să fac, totuşi, o listă de prezenţă. Şi, începem!
Olimpici: Camelia Diaconu, Diana Constantin, Eusebiu Constantin Siminiuc, Iulius Emilian Ştirban, Paul Filip Ilaşcă, Paula Gherghel, Răzvan Brezulianu, Şerban Danciu, Ştefan Moraru, Theodor Adrian Ivan, Vlad Mihai Savin.
Bloggeri: Alexandra Bohan, Anca Gâlgă, Anda Pintilie, Andrei Dumbravă, Corina Gologoţ, Ionuţ Călugăru, Delia Zosin, Diana Sofronie, Dragoş Bârgăoanu, Gabriela Butnaru, Ioana Călin, Irina Şubredu, Iuliana Tătărău.
Organizatori, din partea Icar Tour: Andreea Marc şi Maria Lazăr.  

În cel mai scurt timp, îţi voi povesti despre Şerban!
Mulțumesc, Vali Tătar, căci de la tine a pornit totul!
Mulţumesc tuturor pentru ocaziile frumoase ce ni se dau – în a cunoaşte oameni, poveşti, locuri!