Pastila de zâmbet
Am tot citit, în ultima perioadă, despre fericire. Despre cât de aproape sau departe este ea – în funcţie de starea noastră de spirit.
Eu nu ştiu să clasific fericirea în mare sau mică, de scurtă sau de lungă durată… Ştiu, însă, că lupt pentru ea. Pe dos. Adică… nu mă chinui să fiu fericită, dar încerc să nu fiu tristă şi, mai ales, să nu-mi provoc singură (prea multe) stări aiurea, fără motiv.
Fericirea se lipeşte mai uşor când eşti cu zâmbetul pe buze. De aceea, totul porneşte de aici. De la un zâmbet. Un zâmbet pe care îl poţi oferi în orice moment – şi, pe care, uneori, îl primeşti ca pe o surpriză frumoasă.
Vă servim dacă zâmbiţi! – mi-a plăcut mesajul din poză. Şi, mi-a produs, automat, zâmbet! Poate că nu e cine ştie ce. Dar, are efect asupra multor însetaţi, toropiţi de căldură, încruntaţi la soare şi împovăraţi de grijile de peste zi. Iar zâmbetul apare o dată cu acel căpuşor din interiorului lui COLA.
Sunt gesturi mărunte. Însă, ele aduc puţină linişte şi un început de fericire!
S-ar putea să îți placă
Apus de duminica
Experiment concret pe… inima unei mame!
4 Comments
Carmen
Pana la urma gesturile marunte aduc fericirea! Iar un zambet nu costa nimic!
anda_elena
Foarte adevărat!
Gabi Rotaru
Ha! Jur ca l-am observat si eu.
Cred ca am si zambit putin, dar apoi m-am uitat din nou serios si ingrijorat la tanti care baga cu mana goala hamburger-ul in chifla, apoi rosiile, varza samd.
Nu, spre uimirea mea nu am avut nevoie de furazolidon, deci il recomand:
– Piata Voievozilor, cum admirati statuia lui Alex – 10m spre dreapta (dreapta voastra, nu a lui Alex 🙂 )
anda_elena
:))) Eu m-am limitat la sucuri! 😛