Intrarea Domnului în Ierusalim (Floriile)

Sărbătoarea Intrării Domnului în Ierusalim face trecerea de la postul de 40 de zile al Sfintelor Paşti la intrarea în Săptămâna Sfintelor Patimi ale lui Hristos. După ce Iisus îl înviase pe prietenul Său, Lazăr, care fusese mort timp de patru zile, mulţi dintre iudei au început să creadă în El. Din păcate, tot mulţi, îl invidiau şi-L duşmăneau.
Acum mai bine de 2000 de ani, mulţimile s-au adunat pentru a serba Paştile iudaice. Auzind că Iisus vine în Ierusalim, au luat ramuri de finic şi au ieşit în întâmpinarea Lui, strigând: Osana! Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului, Împăratul lui Israel!
Oamenii simpli şi, mai ales, copiii, se bucurau, mai marii cărturarilor şi ai fariseilor Îi pregăteau răstignirea. Intrarea Domnului în Ierusalimul pământesc este prefigurarea intrării Sale ca om în Ierusalimul ceresc.

Şi noi, în această zi purtăm în mâini flori şi ramuri de copaci. Facem acest lucru, pentru a ne aduce aminte de acel moment, al întâmpinării lui Hristos. Însă, florile simbolizează şi florile virtuţilor pe care le-am adunat în timpul postului.
Noi nu avem ramuri de finic (curmal). Folosim salcii. Pentru că salcia este cel mai smerit dintre copaci şi-şi pleacă mereu crengile înaintea Domnului.

Vezi şi: cele scrise în 2010, la Duminica Floriilor.