Cu ce se drege răul

Când au fost prima dată -10 grade, lumea era terminată de frig! Congel mai mare nu exista în mintea cuiva! După ce temperaturile au tot scăzut şi s-a ajuns la -15 grade, -20, -27 – maximul minimului a ceea ce-am văzut cu ochii mei – ziua de astăzi a fost  considerată aproape una de vară!
La -10 grade, oamenii au ieşit buluc la plimbare, copiiilor li s-a permis un sfert de oră în plus de joacă în zăpadă, tonetarii curajoşi spuneau, fericiţi, că azi nu vor mai suferi de frig.

Când avem un necaz, credem, pe moment, că mai rău de atât nici nu s-ar putea! Din păcate, se poate. Şi, aşa, descoperim, că putem rezista şi la temperaturi mai scăzute, şi la necazuri mai mari. Când reuşim să mai urcăm şi revenim la pragul de care ne plângeam cândva – deja ne e un pic mai bine!

Cu şi fără legătură cu toate constatările de mai sus, îmi vin în minte două vorbe:
* Dumnezeu nu se dă mai mult decât putem duce.
şi
* Nu-mi da, Doamne, cât pot duce!

Acum, sunt -7 grade. E acceptabil. Ninge. De-ar fi astea cele mai mari nenorociri din viaţa noastră!