Urmările majore ale unui accident minor

În această după-amiază am fost martora unui accident minor, în Alexandru – zona Minerva. Şoferul unei dube a ciocnit, din spate, un Fiat Punto.

Ce s-a întâmplat după, a provocat mai multă gălăgie decât accidentul în sine. Şoferul-victimă a coborât din maşină urlând, înjurând, sărind ca un descreierat în mijlocul străzii. A dat doi pumni în geamul dubei şi nişte picioare în portieră. A deschis portbagajul – de unde nici nu credeam că nu scoate o bâtă. Surprinzător, doar a aruncat numărul, care căzuse de la impact. O femeie, prietenă de-a lui, urla şi ea. Şoferul dubei şi-a recunoscut vina, dar nu a coborât din maşină. Cea mai înţeleaptă alegere – pe bune! A comunicat cu nenea cel nervos prin geam şi au plecat, într-un final, să declare accidentul.

Ştiu, din proprie experienţă, că nu e deloc plăcut să fii pupat în fund de alţii. Oricât de banal e accidentul şi chiar dacă tu nu scoţi, în principiu, niciun ban din buzunar, umblătura e multă, iar timpul petrecut fără maşină poate da anumite planuri peste cap. Cu toate acestea, după ce s-a întâmplat un buf, faptul e deja consumat.

Să te cerţi ca la uşa cortului, să te iei la bătaie şi să-ţi ieşi din minţi… sunt apucături care mă cam depăşesc. Şi, totuşi, trebuie să fiu pregătită, în orice moment, să le fac faţă…