Din online

Şi a mai fost un blogmeet

Primul la care am participat, dintre cele numerotate – hmmm… şi ăsta a fost al 34-lea!

Al doilea, dacă e să pun la socoteală şi întâlnirile nenumerotate, dar speciale. În acest caz, primul blogmeet al meu a fost verde, alături de Marius Sescu (ieşean pe atunci :P).

Vineri seara l-am luat pe George de-o toartă şi am pornit spre Coopers. Acolo, pe lângă Iulius Mall, anunţase Souhad adunarea. Şi ne-am tot adunat! O să menţionez lumea într-o (dez)ordine oarecum alfabetică… Dacă am ratat pe cineva sau am schimonosit vreun nume/ link, ridicaţi două degete şi corectăm, ok?

AcselAlex BăbuşanuAlex TaradaciucAlexandra BohanAndreea MarcAndrei DumbravăBibire AndreiBogdanButnaru GabrielaCiprianDragoş BărgăoanuEnciu ConstantinEtienne IgnatIonuţ CălugăruIustinian PopaLucicxMădălinaPavel ArcanaRadu PricopSabina BolboceanuSerafim PanteaSomnulescuSouhadViorel Călinescu

Ce s-a întâmplat la blogmeet? S-a vorbit. Cum? Pe la mese dar, mult mai comod, ridicaţi de la mese. Cu boxele aproape şi cu muzică dată la maxim, ar fi fost cam greu să ne auzim, dintr-un capăt în altul. Deci: din fund, dar şi din picioare :). Aşa mi-am (re)cunoscut eu colegii de blogosferă. Pe unii dintre ei. Că e mai greu să rezolv într-o seară tot ce-am ratat la 33 şi mai mult de-atâtea întâlniri!

Pe lângă vorbă, a mai fost şi joc. Table, biliard… – udate, bineînţeles, de bere, suc şi alte ape colorate, cu grade sau fără. Au fost şi momente magice, oferite de Mydas. Vrăjitorii simpatice, văzute şi trăite pe bune. Am stat atentă mereu, să descopăr trucul, greşeala, punctul de legătură dintre clipele în care credeai una şi vedeai alta. N-am reuşit decât să mă simt hipnotizată de naturaleţea şi talentul lui Mydas!

Noi am plecat relativ devreme. Colegii bloggeri au continuat să petreacă şi să se lălăie la karaoke. Nu ştiu dacă să-mi pară rău că nu i-am auzit, sau să regret că nu am apucat şi eu să mă fac de râs!? 🙂

În fine! Atât cât a fost, exceptând fumul de ţigară, pentru noi a fost fain. Deşi, dacă e să fiu sinceră până la capăt, prima dorinţă, după ce-am ajuns acolo şi am salutat, a fost aceea de fugi urgent. E bine, totuşi, că nu-s chiar atât de impulsivă, nici atât de sprintenă.

Am rămas cu amintiri frumoase, cu discuţii neîncheiate – motiv de noi întâlniri -, cu zâmbet, cu poze. Şi cu promisiunea că-mi voi face şi eu carte de vizită cu numele blogului, ca să fiu în rând cu lumea bună! Măcar la capitolul ăsta :).

12 Comments

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *