14. Exemplu de autonOM

Elena era un spirit liber. De mică, i-a uimit pe cei din jur cu personalitatea ei puternică. Avea o siguranţă de sine şi-o gândire limpede, mai ceva ca a unui adult. Credea cu tărie că un cap sănătos, două mâini şi două picioare, un suflet bun – pot face, împreună, treburi de ispravă. După lucrul acesta se ghida în viaţă, fără să se plângă de poticniri sau să se gândească măcar să renunţe la îndeplinirea vreunui vis.

Era o fire independentă, fără a fi o singuratică. Era puternică, fără a fi nepăsătoare. Era un om responsabil. Pentru că ştia că libertatea înseamnă responsabilitate. Avea încredere în forţele ei. Ştia că nu e perfectă şi îşi asuma defectele, punându-şi, astfel, în valoare calităţile. Îi plăceau oamenii, îi ajuta, îi asculta, îi alina. Iar cei din jur o iubeau ca pe ochii din cap! O respectau şi o aveau drept model. De aceea, au suferit atunci când, într-o zi, Elena a decis să plece. Departe şi pentru mult timp, totuşi, cu promisiunea că va reveni.

Unii au judecat-o, considerând ideea de a pleca spre nicăieri o revoltă. Însă, mai mulţi au înţeles-o şi i-au oferit sprijinul lor. Pentru că ea voia să-şi cunoască ţara, bucată cu bucată. Un gest îndrăzneţ, specific unui spirit autonom.

Dintre a fi şi a nu fi autonom, Elena l-a ales pe… a fi! Prin exemplul ei, lumea începea să înţeleagă libertatea, independenţa, mobilitatea, siguranţa de sine, curajul. Dacă multora le era teamă să fie rebeli, pentru a nu fi judecaţi, dacă multora le era teamă să rupă funiile care-i ţineau în loc, Elena era stăpână pe propriile alegeri. A decis că va apela la o firmă de închirieri maşini, pentru a avea la drum un partener de nădejde. Şi-a plecat, privind în urmă cu zâmbet.

Avea emoţii, dar constructive. Avea planuri. O mulţime! Avea puterea de a duce provocarea la bun sfârşit, cu o tonă de satisfacţii! Schimbarea îi prevestea o nouă etapă a vieţii, peste care să treacă învingătoare! Elena era îndrăzneaţă, plăcută, veselă. Era capabilă să se bucure de fiecare minut al vieţii ei. Expediţia prin ţara avea rolul de a-i oferi fericire deplină!

[Postarea de faţă este a paisprezecea scriere din competiţia SuperBlog 2011.]