15. Real! Cumpăr româneşte!

Am fost şocată să aflu că doar 20 la sută din laptele care se găseşte în magazine este lapte „made în România”! Aşa ceva e incredibil! Şi, totuşi, adevărat! La fel de șocată sunt să descopăr, mereu, că unele produse româneşti sunt mult mai apreciate în străinătate, decât la noi. Mai cunoscute! Este inadmisibil să existe atâtea mere în ţara asta şi noi să aducem de la alţii, că-s mai bune! Este inadmisibil ca meşteşugarii să primească diplome şi recunoştinţă peste hotare – dar să fie anonimi la ei acasă!

Nu mă mulţumesc răspunsuri de genul aşa suntem noi, tipic nouă! sau E România, ce pretenţii să ai?!. Pentru că am pretenţii şi pentru că ştiu că, dacă se vrea, se poate!

Mi se pare că, ceea ce se petrece acum este o mişcare contra Statului. Dar, cum? Cine e împotriva Statului? Offf… chiar Statul! El îşi pune singur piedică şi sufocă micii producători. El se plânge de sărăcie, dar plăteşte taxe peste taxe, aducând din afară ceea ce noi avem deja – produse alimentare şi nealimentare. Îşi bate joc de două ori de oamenii care muncesc: neimplicându-i în afaceri şi obligându-i să-şi vândă producţia pe doi lei, la bişniţari.
În contextul acesta, noi nu mâncăm eco şi bio, ci plasticuri şi chimicale. Nu mai simţim gustul proaspăt şi bun al fructelor şi al legumelor din grădina bunicilor dar vedem, într-adevăr, un aspect retuşat al realităţii. Ne-am obişnuit să alegem forma… uitând savoarea! Ne-am obişnuit să mâncăm lucruri frumoase, fără să ne punem întrebări. Întrebări fireşti… cum rezistă, intacte, o roşie, un ardei, un strugure, venite de peste mări şi ţări?!

Eu vreau să mănânc sănătos! Vreau să mănânc româneşte! Vreau să păstrez cultura şi tradiţiile româneşti! Vii! Nu doar într-o carte şi în amintirile părinţilor, nu doar visând la Brifcor, la îngheţata Polar şi la căsuţele din lem – prietenii copilăriei mele!
De aceea, mă bucur şi fac tot posibilul să promovez iniţiativele valoroase, care ne încurajează să gândim la un viitor românesc! real,- Hypermarket, prin lanţul său de magazine, doreşte să ofere producătorilor români un loc de desfacere. Un program de informare şi de sprijinire – pentru a contribui la dezvoltarea durabilă a economiei româneşti!
E un exemplu care dovedeşte că se poate. Că, dacă ne dorim, banii pot rămâne în ţară, pentru ţară. Că amintirile pot deveni şi prezentul copiilor noştri – pentru sănătatea şi pentru bucuria lor. Pentru mândria lor de români! De la real,- putem cumpăra româneşte, iar micii producători pot învăţa modul în care să se promoveze şi să devină cunoscuţi!
Voi susţine mereu produse româneşti şi orice brand care va oferi ajutorul pe care Statul refuză să-l ofere. Produceţi româneşte, vindem româneşte, este sloganul real,-, Iar eu completez – cumpăr româneşte! Pentru că ştiu ce cumpăr, şi-mi place! Pentru că ţin la sănătatea mea şi a celor dragi! Pentru că descopăr mereu gusturi şi tradiţii culinare de excepţie! Pentru că vreau să pun şi eu umărul la suportul economiei româneşti! Pentru că mă încântă ideea de cumpăra şi a face cadou un clop, o farfurie de Horezu, o bundiţă, un tablou sau o ie oricând – nu doar în preajma unui târg care se organizează în oraşul nostru!
Dacă nu ne vom reveni din amorţire, riscăm să ne pierdem identitatea. Şi, pentru asta va trebui să răspundem în faţa copiilor noştri. real,- a făcut un pas înainte – e timpul să ne trezim!

[Postarea de faţă este a 15-a scriere din competiţia SuperBlog 2011.]