Amintiri despre 11 septembrie 2001

Aveam 18 ani şi probleme în dragoste. În acea zi, am pus capăt problemelor. Am ajuns acasă obosită şi, într-un fel, eliberată. Ca niciodată, am adormit la prânz. Am avut un somn lung şi greoi, din care m-am trezit amorţită. Am găsit telecomanda prin preajmă şi am dat drumul la televizor. Era un film. Cu nişte turnuri foarte înalte, din care ieşea fum. Cu oameni îngroziţi şi cu un avion care s-a izbit de unul dintre turnuri.

Nu m-au încântat niciodată filmele de genul ăsta, aşa că am mutat pe un alt program. Aceleaşi imagini! Poate că, de fapt, n-am apasat bine butonul la telecomandă. Încerc din nou. Aceleaşi imagini… Probabil că atunci am reuşit să mă trezesc. De dezmeticit, nici nu era vorba. Mă uitam şi nu puteam să cred! Încercam să mă gândesc la oamenii care sunt în acele clădiri şi la cei din avioane. La coşmarul vieţii lor. La familiile distruse… Stăteam în mijlocul patului şi plângeam.

Asistam la un spectacol… E atât de ciudat când conştientizezi că tu eşti bine, sănătos, voios, în timp ce în alte locuri, în acelaşi moment, e un atac terorist, un război, foamete, moarte…
Aproape 3.000 de oameni au murit în urma atentatelor de la World Trade Center. Ca să ce? Ca să se arate că şi noi putem fi mici dumnezei care se joacă haotic cu viaţa celor din jur… Că a fost răzbunare şi o lecţie dată de al-Qaeda şi Osama bin Laden sau că s-a petrecut totul cu ştiinţa şi cu permisiunea unor persoane importante din Statele Unite… cine să ştie cu exactitate? Au rămas multe întrebări în urmă – la care nu se va afla niciodată răspunsul. Multe planuri de viitor au fost curmate, mulţi copii au rămas fără părinţi, multe lacrimi udă încă obrajii celor îndoliaţi.

11 septembrie a rămas în istorie. Şi, de fiecare dată, gândul la 11 septembrie îmi pune imaginaţia la încercare. Ce s-ar întâmpla dacă şi noi, românii, am avea parte de o asemenea zi? Când în timpuri liniştite nu suntem în stare să ne gestionăm viaţa, cum am putea face faţă unui asemenea dezastru? Nu vreau să aflu răspunsul… Nu vreau nici să uit să mă rog în fiecare zi lui Dumnezeu pentru sănătate, vremuri de pace, minte luminată, suflet curat. Nu vreau să uit nici să mulţumesc pentru tot ceea ce primesc – pe merit şi fără de merit.