Raspuns pentru Ella – Fruntea sus!
Acum vreo doua saptamani, am scris o postare in care va rugam sa-mi dati idei de subiecte pe care doriti sa le cititi pe blog. Au fost cateva puncte bune, au fost si cateva momente de lauda – meritate sau nu – … si-a mai fost un comentariu deosebit.
Ella si-ar dori sa afle ce gandeste si cum se simte un om atunci cand are nevoie de spriin si nu-l primeste de la nimeni. Cum poate iesi acea persoana din starea de depresie.Pe Ella am cunoscut-o in mediul online, intr-un moment mai putin fericit din viata ei. Intr-un moment in care cerea, disperata, ajutor. Vreau sa cred ca, de atunci, s-au mai linistit apele. Totusi, inteleg ca se simte, in continuare, singura si neinteleasa.
Nu sunt psiholog. Nici un prea bun sfatuitor. De fapt, ma feresc sa dau sfaturi. Ori, cel putin, sa le consider sfaturi. Sunt doar idei pe care as vrea sa le impart cu Ella. Si cu voi.
In momentele de cumpana, singuratatea vine la pachet, cu doua taisuri. Pe de o parte, iti poti aduna gandurile, poti sta de vorba cu tine si te poti linisti. Pe de alta parte, toti norii negri se pot aduna deasupra capului tau si te poti cufunda in bezna.
Singuratatea in mijlocul lumii este mai greu de suportat decat singuratatea in pustiu. Forfota din jur deranjeaza si creeaza o stare si mai apasata de tristete. E bine sa primim sprijin imediat de la cei din jur, dar nu e bine sa-l asteptam, fara ca macar sa-l cerem. Sperand ca isi va da seama cineva. Trebuie sa luptam pentru noi si pentru cei dragi ai nostri! Chiar daca totul o indica, nu suntem singuri! Avem parinti/ bunici/ copii/ frati/ surori/ parteneri de viata/ vecini/ colegi de serviciu/ prieteni/ cunostinte/ specialisti… Macar o persoana din oricare categorie enumerata mai sus!
Ajutorul poate veni de unde nici nu te astepti. Dar, in primul rand, trebuie sa-ti doresti sa te ajuti tu pe tine! Sa te ridici si sa lupti! Sa te gandesti ca suferinta ta sau cedarea ta pot provoca sufeinta unor persoane la care tii foarte mult!
Nu prea-ti vine sa mananci atunci cand nu ti-e foame. Dar, daca stii ca ar cam fi ora de masa, iei cate o imbucatura. La fel si acum… Nu prea-ti vine sa zambesti… dar stii ca zambetul tau poate fi un nou inceput. Nu cauta doar ajutor si mangaiere pe care sa le simti fizic. Priveste in jur si vezi adevaratele tragedii! Intelege ca necazul tau e urias – pentru ca e al tau! Dar, induioseaza-te de adevaratul necaz al altora. Si de puterea lor de a trece peste suferinta/ boala/ chiar moarte.
Raspunsurile nu vin doar atunci cand pui intrebarile. Uneori, e nevoie de timp.
De timp am avut si eu nevoie, ca sa-mi fac ordine in ganduri si sa pot sa-i transmit Ellei nu doar incurajari intr-o compunere, ci o parte din viata. Din viata, Ella!, pentru ca viata merita traita si simtita prin fiecare por! Pentru ca viata inseamna suisuri si coborasuri, alunecari, poticniri, greseli, dar si indreptare, bucurie, surpriza, credinta! Da, credinta! Si un pic de rugaciune in fiecare moment – vesel sau trist al existentei noastre.
Ella, tu beneficiezi de cel mai bun motor care sa te scoata din starea de depresie! Ai un copil! Copilul ti-e parte din trup si din suflet! Te iubeste neconditionat! Pentru el ai datoria – obligatia! – sa fii bine! Si, cum altfel sa fii, cand primesti un zambet pur, cand ti se spune mama, cand bebe te strange in brate?! Cum altfel pot fi traite aceste momente decat cu bucurie? In astfel de clipe, uiti de toate! Si lupti!
Ai obstacole? Depaseste-le! Ti-e teama? E normal! Dar, continua lupta! Oricat de mult rau ti-ar face lumea, oricat de multi te-ar ocoli si te-ar blama – nu ai cum sa te simti singura atunci cand iti stragi copilul la piept! Ai parinti, ai o sora! Fii alaturi de ei! Crede ca va fi mai bine! Nu uita sa mai privesti spre Cer! Nu uita sa crezi in minuni! Nu uita sa speri in acel soare, care va straluci si pe strada ta! Te rog eu!!!
Ella – daca vei dori sa mai vorbim, imi poti trimite un comentariu pe care nu-l voi publica, in care sa-mi dai o adresa de mail/ mess, un numar de telefon, ceva. Cu mare drag vom tine legatura – daca iti vei dori si tu asta.
4 Comments
isis
Asa este, Dumnezeu ii ajuta pe cei care se-ajuta singuri… Si asa e, omul cu care stai cel mai mult de vorba esti tu insuti – e bine sa ai grija ce-ti spui!
Remarcabil efortul tau de a te opri la capataiul unui suflet, Anda!
anda_elena
:* Multumesc pentru completari si pentru sprijin!
Ella
Buna Anda. Am reusit sa regasesc drumul catre blogul tau. Zana buna a sufletului meu… Am plans cand ti-am citit comentariul. Iti multumesc din suflet pentru comentariu dar mai ales pentru sprijinul tau. Inca incerc sa trec peste… Vom tine legatura. Am nevoie de sprijin si de incurajare.
anda_elena
Sunt în continuare alături de tine, chiar dacă doar aşa… virtual… Mă rog să-ţi fie bine şi să-ţi lumineze Dumnezeu viaţa! Te rog, ai mare grijă de tine, ca să poţi avea grijă de copilul tău! Te pup!
P.S.: În pagina de Contact găseşti adresa mea de mail. Aştept un semn!