Caca de barză

Niciodată nu mi-a plăcut explicația dată copiilor – te-a adus barza. De unde au ieșit și pe unde au intrat micuții – ăsta e un subiect de o viitoare postare. Astăzi mă opresc la berze.

Le-am tot văzut, vara asta, cât am umblat dintr-un loc în altul. Și, de fiecare dată, mi-am amintit aceeași și aceeași secvență – într-un ritm obsedant. Nu știu dacă o să mă vindec vreodată 🙂
Pentru mine, o barză este – și probabil va rămâne pentru eternitate – asociată cu un caca uriaș și foarte puturos. Pentru că, da!, ăsta e cadoul pe care l-am primit eu de la o astfel de pasăre.

Cum am mai povestit și în alte ocazii, în perioada studenției am fost plecată cinci luni în Spania, cu bursă. Așa am ajuns în Lleida (Lerida) – un orășel catalan, în apropierea Barcelonei. Era un soi de oraș al berzelor. Multe, multe berze la un loc. Mulțimea lor (plus o fermă de porci prin apropierea Lleidei) făceau ca aerul de noapte să nu fie chiar atât de proaspăt… Dar vederea – de la etajul 13, ultimul etaj al blocului în care locuiam – era super! Puteam spune că suntem pe picior de egalitate cu berzele. Aveam casele la aceeași înălțime. Problema e că berzele zburau și mai sus de atât…

Într-o dimineață am făcut curat, am scos pătura pe fereastră, la aerisit și am plecat la ore. Când m-am întors, din ușa camerei m-a pocnit o duhoare! Mi-am aruncat privirea spre fereastră și am înlemnit. Doi rahați uriași tronau pe partea de pătură scoasă în afara geamului. Ce face omul e parfum, pe lângă un caca de barză – e clar!

Mi-am prins nasul cu degetele, ca într-un cârlig, am luat o folie de paracetamol și m-am dus țintă spre nenorocire. Ce să fac cu ea? S-o bag în casă??? Imposibil! Folia m-a ajutat la îndepărtarea nenorocirii spre exterior. Nu puteam să cred că eu, care nu arunc un bilet de tramvai pe jos, acum arunc caca de barză de la etajul 13!

Nenorocirea nu s-a oprit aici. A trecut și peste rufele albe ale vecinului de la etajul 11, abia spălate și puse pe sârmă, la uscat… Eu am luat pătura, am frecat-o, am spălat-o o dată și încă o dată, am parfumat-o… degeaba… Și acum mai simt mirosul, d-apoi în acele momente!