Amintiri despre scrisul bătut
În copilăria mea, scrisul de mână era sfânt.
Când ai mei au adus în casă, prin anii ’90, o mașină de scris – mă uitam la ea ca la o minune. Apăsam o tastă și admiram cum piciorușul de metal sărea spre pagină, ca să-și pună amprenta. Era fascinant modul în care se lipeau literele pe hârtie!
Tata avea treabă, dar nu mai avea loc de mine. Așa că mi-a creat o tastatură de mașină de scris. A luat un carton pe care l-a tăiat exact după mărimea ei, a făcut pătrățele și a notat litere, cifre, semne de punctuație – așa cum erau ele aranjate la mașină. Am bătut în acel carton ore întregi, de ziceai că-s dactilograf.
Când am mai crescut, am primit permisiunea de a umbla singură cu mașina de scris. Îmi lua destul de mult să fixez foaia bine, dar reușeam. Și scriam – de-ale mele… Mă suparăm când, exact la ultimele rânduri, greșeam o literă. Ștergeam ușor, să nu se cunoască, dar tot se mai vedea câte un purceluș.
Mai târziu a apărut tastatura calculatorului. Aranjarea literelor îmi era cunoscută, așa că n-am întâmpinat mari surprize.
Astăzi scriu de mână constant, dar mult mai puțin – și la fel de urat ca întotdeauna. Mașina de scris stă într-un colț, uitată, prăfuită, cu tușul uscat. Iar ștergerea se face simplu, fără urme. Totuși, îmi lipsește ceva…
S-ar putea să îți placă
Avem absolventă de grădiniță
Aripi de fluture
6 Comments
Diana
Și bunicii mei aveau, iar când eram mică și nu apăruseră calculatoarelor încă, îmi plăcea să mă joc pe tastele mașinii de scris.
Ba chiar… făceam și reviste la ea. 😀
anda_elena
Frumoase amintiri! Pentru copiii noatri, masina de scris va fi doar o piesa de muzeu (fix ca aceea din poza).
a-z
scrisul de mana trebuie sadevinaiar obisnuinta pentru generati acartoon network si cei mai mici…
altfel ne gibonizam!
anda_elena
Oricare scris l-am practica… macar sa fie un scris corect si inteles de toata lumea 🙂
george
Cand eram tanar spre foarte tanar credeam ca o data cu masina de scris va veni si talentul :))
anda_elena
Din fericire… inocenţa copilăriei nu a dat greş. Talentatule! 🙂