Pretul unei ore fara de pret

Am primit un mail din ala, ca multe altele, ce se trimit la toata lumea. E atat de real si de dramatic, incat indraznesc sa-i fac copy-paste.
Si mai dramatic este faptul ca noi suntem foooarte departe de castigul a 50 de dolari pe ora si totusi, de multe ori, de voie, de nevoie, munca (sau joaca de-a munca, ori facutul ca muncim) ne acapareaza viata, in defavoarea copiilor si a celor dragi.

Un barbat a venit de la munca tarziu, obosit si nervos. Si-a gasit baietelul de 5 ani asteptand la usa, nerabdator.
– Tati, pot sa te intreb ceva?
– Da sigur, despre ce e vorba? a raspuns tatal
– Tati, cati bani castigi pe ora?
– Hei, dar asta nu e treaba ta. De ce ma intrebi astfel de lucruri? spuse omul nervos.
– Doar vreau sa stiu…Te rog, spune-mi, cat castigi pe ora?
– Daca trebuie sa stii…. castig 50 de dolari pe ora.
– Ah, a raspuns micutul trist, cu capul plecat. Tati, imi imprumuti, te rog, 25 de dolari?
Tatal s-a infuriat:
– Daca singurul motiv pentru care m-ai intrebat asta este ca sa imi ceri niste bani sa iti cumperi o jucarie sau alte prostii, atunci du-te direct in camera ta, la culcare! Gandeste-te de ce esti asa egoist! Nu lucrez din greu in fiecare zi pentru asa copilarii!
Micutul a mers, in liniste, in camera si a inchis usa.
Omul s-a enervat si mai tare pe copil. Cum a putut sa puna asa intrebari, doar pentru a cere niste bani?
Dupa o ora, tatal s-a calmat si a inceput sa se gandeasca: „Poate era ceva de care chiar avea nevoie sa cumpere cu 25 de dolari. Oricum, nu mi-a cerut bani prea des”. S-a dus la usa baiatului si a deschis-o.
– Dormi? Dormi? a intrebat….
– Nu tati, sunt treaz, a raspuns baiatul.
– M-am gandit, poate am fost prea dur mai devreme, spuse tatal. A fost o zi lunga si m-am descarcat pe tine. Uite, aici ai 25 de dolari.
Micutul a sarit, zambind.
– Multumesc tati!
Dupa aceea, a scos un pumn de bani. Omul a vazut ca baiatul avea deja bani si s-a enervat din nou. Baiatul si-a numarat incet banii si s-a uitat catre tatal sau.
– De ce vrei mai multi bani, daca deja ai? a intrebat tatal.
– Pentru ca nu am avut destul, dar acum am, a replicat baiatul. Tati, am 50 de dolari! Pot sa cumpar o ora cu tine? Te rog sa vii mai repede acasa maine! Vreau sa mananc cu tine!
Tatal a fost distrus de durere. Si-a luat baiatul in brate si l-a implorat sa il ierte.

Anul trecut, i-am luat un interviu doamnei Maricica Buzescu, pe atunci – coordonator al Centrului Judetean de Asistenta Psihopedagogica. M-au socat multe lucruri pe care mi le-a povestit, dar declaratia urmatoare mi-a ramas intiparita in suflet:
„Se constata o lipsa de comunicare cumplita în familii. Nu numai copiii cu parinti plecati in stainatate sufera, ci si ceilalti. Parintii muncesc mult si uita ca un copil are nevoie de afectivitate. Are nevoie sa i se acorde lui, in mod special, macar 15-20 minute pe zi. Un timp minim, de care, din pacate, foarte putini copii beneficiaza.”