Despre televizor, copii si reclame

Problemele de spatiu, dorintele mele de informare si, uneori de a pierde vremea au facut ca, in aceste luni, Maria sa petreaca mult timp din zi cu televizorul deschis.
De interzis sa se uite nu i-am interzis – era si greu de realizat. In schimb, am incercat s-o implic in activitati mai interesante pentru varsta ei. Astfel, televizorul face, acum, aproape parte din decor. Se uita spre el cand il deschid si cand se aud niste sunete mai ciudate. Cand e muzica populara vrea sa dansam, iar de adormit, adoarme pe muzica moderna.
E invatata cu zgomotul lui si-l lasa sa vorbeasca in voie. Mai sunt si momente in care se uita la el, absorbita – dar atunci, problema se rezolva usor, din telecomanda.Am observat ca o atrag, in mod deosebit, reclamele in care sunt voci de copii. Am analizat-o atent. Urmatoarea reclama, de oameni mari, n-o mai intereseaza.

Fascinata de-a dreptul e de melodia de la Kinder Pingui. Atunci, lasa orice si trece peste orice ca sa se uite. Daca e in premergator, face niste piruete pana spre birou, apoi isi lungeste gatul si priveste in sus, suuus de tot, pana pe dulap – unde e televizorul. Daca se joaca in patut, se intoarce sa vada.Socul mare a fost s-o vad cum sare din somn pentru reclama asta! Era asa, in curs de trezire, dar statea cu ochii inchisi, sa-si revina. Cand a inceput sa cante pinguinul buclucas, aproape ca a sarit in fund! Atunci, m-am enervat. Mi s-a parut prea de tot!

Nu degeaba se spune ca reclamele ii subjuga pe copii si-i pun la cheltuiala pe parinti. Deocamdata, portofelul e in siguranta. Dar, s-a scurtat si timpul de pauza publicitara!