9 martie – Sfinții 40 de Mucenici din Sevastia

Pe scurt, despre contextul istoric și despre cei 40 de Mucenici putem povesti așa:

Pe vremea împăratului Liciniu, s-a pornit o persecuție împotriva creștinilor. Atunci, din ordinul guvernatorului Agricola, toți legionarii din trupele lui au fost siliți să se închine idolilor.

Cei care au refuzat, mărturisindu-și credința creștină, au fost arestați. După opt zile, au fost judecați și chinuiți, apoi scufundați în apele aproape înghețate ale unui iezer. 40 de bărbați sufereau, dar răbdau.

Unul dintre ei n-a mai rezistat și a renunțat la credință. Însă a murit după ce-a ieșit din apă și a fost dus într-o baie caldă. În acea noapte, unul dintre soldații care stăteau de pază a văzut cum, din cer, coborau patruzeci de cununi luminoase asupra mucenicilor. Una dintre cununi nu-și mai avea mucenicul… Atunci, soldatul s-a aruncat în apă, rugându-L pe Dumnezeu să-l primească în ceata sfinților.

Celor 40 de mucenici le-au fost zdrobite gleznele, trupurile le-au fost arse, iar oasele au fost aruncate în lac. După trei zile, Sfinții s-au arătat în vis Episcopului Petre și i-au cerut să-i scoată din apă și să-i îngroape.

Mai mulți creștini s-au dus noaptea și au scos toate oasele care străluceau ca stelele.

UPDATE:

Unul dintre tineri n-a murit nici măcar după ce i-au fost zdrobite fluierele picioarelor. Însă mama lui l-a ajutat să nu piardă cununa muceniciei și adevărata Viață. Citește aici mai în amănunt.