Sa se faca lumina!
Piata Voievozilor din cartierul Alexandru cel Bun este un parc mare si suprapopulat. Sunt aici o multime de banci – si totusi prea putine cand vine seara. Cat despre copii – numarul lor depaseste orice imaginatie. Daca rata natalitatii s-ar calcula pornind din Piata Voievozilor…
In tot acest context, peste vara isi face loc toamna. La ora 20 si un pic e deja intuneric. Iar parcul nostru nu face exceptie. Pentru ca becurile se aprind abia pe la 21.
Poate ca o ora (mai putin de o ora acum, mai mult insa, de la zi la zi) nu conteaza atat de mult. Dar o ora foarte… populata, in care mare parte dintre cei din parc sunt copii – e o vesnicie. Aseara bajbaiam prin carucior ca sa-i pun fetei suzeta. Dar eu eram cazul fericit, care inca mai poate sa-si tina copilul aproape. Nu te indeparta, ca nu te mai vad!”, „O sa te ratacesti!”, „Sa nu pleci de langa mine – se auzeau indicatii/ porunci/ rugaminti din toate partile.
E criza, inteleg, dar hai sa facem economie din alta parte! Hai sa ne simtim in siguranta in parc! (Nu vreau sa fiu carcotas, pentru ca daca as fi, m-as lua si de cat de anemica e lumina oferita… atunci cand se aprind becurile… Bine ca sunt toate becurile, nu?)
E criza, inteleg, dar hai sa facem economie din alta parte! Hai sa ne simtim in siguranta in parc! (Nu vreau sa fiu carcotas, pentru ca daca as fi, m-as lua si de cat de anemica e lumina oferita… atunci cand se aprind becurile… Bine ca sunt toate becurile, nu?)
Asa ca, domnule primar, puneti, va rog, o pila pentru cartierul rosu – sa se faca lumina! (mai devreme!)