O baba de baba

Dupa cele petrecute in maxi-taxi, in seara asta am hotarat ca de la serviciu sa plec acasa pe jos. Asa ca am pornit usor, in vale, pe Saulescu. Meditam la ziua de astazi, la vremea asta, la baba mea…

Din ganduri m-a trezit un baietel de vreo zece ani, care s-a oprit in dreptul meu si-mi vorbea de parca ma cunostea dintotdeauna.

Am zambit, i-am raspuns ca nici eu nu inteleg si mi-am continuat drumul. Azi a fost soare si cald. A batut vantul. A plouat. A nins. Apoi, a iesit iar soarele. Cred ca baba mea isi cauta prin dulap si tot incerca. Ba un cojoc, ba o rochita, ba umbrela, ba sandalele… Eh… cine sa inteleaga o baba? N-o inteleg nici eu. Dar am inteles – despre mine – de ce sunt, in acelasi timp, atat de neinteleasa si de neintelegatoare 😉