Ursii de la Darmanesti

Astazi, de dimineata, ne-au vizitat ursii de la Darmanesti. 11 la numar, cu tobosari cu tot si cu vreo doi mascati. Au facut o galagie de au scos la geamuri pe toti cei care mai erau pe acasa. Frumos!

Demult, in seara de 31 decembrie 2007, eram eu la Darmanesti, Bacau. De atunci am pastrat si cateva pozuci.

Pieile de urs sunt adevarate. Este o traditie de sute de ani. Cica e tare cald in ele! Si nu neaparat o caldura de bine… daca nu ai inima tare 🙂

Pentru cei mai sensibili… acest obicei poate fi o cruzime. Dar cruzimea asta nu reprezinta nici 1% din ce-a putut face romanul, in general, si din ceea ce inseamna vanatoarea. Multi dintre ursii a caror piei joaca acum, in prag de sarbatori, au fost crescuti de mici de locuitorii zonei Trotus-Tazlau si au murit de moarte buna, apoi au fost jupuiti. Exista si contraexemple, logic – a se vedea prima poza, cu un ursulet in miniatura.

Dar. In tot acest context, cu ursii de la Darmanesti pastreaza traditia si se face cunoscuta. Iar asta conteaza mult. Mai ales cand, pentru copiii din ziua de azi, spiritul sarbatorilor poate fi mai bine scos la iveala de o reclama la Coca Cola decat de o colinda sau o uratura…