Nu-mi vine sa cred ce frumos e Craciunul!
Luminite pe strazi,
Luminite in suflet!
Acum doi ani, cam in aceeasi perioada, eram cu George la plimbare – nu suparati, dar morocanosi.
Un baietel de cativa ani s-a desprins din mainile parintilor lui si fugea printre luminite. Era atat de fericit! „Nu-mi vine sa cred ce frumos e Craciunul!” – nu se mai satura sa repete aceeasi idee, inca si inca o data!
Anul asta imi vine si mie sa tip de bucurie. Atat de frumos mi se pare fiecare moment pe care-l respir, fiecare beculet pe care il vad! Nu-mi vine sa cred ce frumos e Craciunul!
