Rezumatul unui spectacol de suflet

A fost si a trecut. Spectacolul… foarte frumos! Pacat ca loc in sala ar mai fi fost, dar nu toti au profitat. Am vazut insa pe fetele oamenilor prezenti – bucurie. Oameni simpli, cu probleme si necazuri s-au relaxat pentru doua ore. Si asta valoreaza mult.
In plus, nu e de ici de colo sa asculti cantand o parte din corul Filarmonicii. Publicul a mai fost incantat si de orchestra Hora, a Palatului Copiilor. A vazut mici vedete, oamenii mari de maine.
Si, a cunoscut in carne si oase un om deosebit – Sofia Vicoveanca. O cantareata nemaipomenita care a facut un spactacol de joc si poezie. Canta mai bine decat scrie (parerea mea) – dar isi recita versurile din suflet. Si foloseste subiecte din viata de zi cu zi, pe care le evidentiaza cu umor, cu seriozitate, cu suparare, cu felurite nuante si sentimente.
Fara a le masca.
Iar poezia care mi-a atras mie atentia a fost tocmai MASCA:

Omule, arunca-ti „masca”
Si priveste in adancu-ti!
Hai, curaj! In clipa asta
Fii cinstit cu tine insuti!

Cand esti tu? Si cand minciuna?
Ce-o imbraci in vorbe dulci
Si-n suras? De sperii luna,
Tot mintind, poti si sa plangi.

Ti-ar placea, la randul tau,
Cine ti-i mai scump pe lume
Sa te-nvalui mereu
In povesti? Ti-ar pica bine?

Hai, priveste-te-n oglinda,
Fara-a semana suspin
Si amar! Fii raza blanda,
Ca si-asa traim putin!

(Sofia Vicoveanca, 7.02.1997, Suceava)