In memoriam Grigore Vieru

Grigore Vieru, 14 februarie 1935 – 18 ianuarie 2009

* Dacă n-ar fi iubirea, m-aș teme de viață.

* Dintre toate religiile, cea mai frumoasă este mama.

* Dacă visul unora a fost ori este să ajungă în Cosmos, eu viața întreagă am visat să trec Prutul.

* „Acesta e Soarele”, spunem copiilor, și nimeni nu întreabă: „De ce?”.

* Când nu va mai fi zăpadă, copiii vor face un om de iarbă, când nu va mai fi iarbă, copiii vor face un om de pământ, când nu va mai fi nici pământ, copiii vor face un om de piatră, când nu va mai fi nici piatră, umbra unui om de cenușă se va profila pe cer – și nu vor mai fi nici copii atunci…

* România este o țară plină de câmpii, munți, ape, cântece, istorie și granițe.

Autobiografică – Grigore Vieru

Mama mea viața-ntreagă
A trăit fără bărbat.
Singurei eram în casă
Ploi cu grindină când bat.
Mama mea viața-ntreagă,
Stând la masă, ea și eu,
Se așază între mine
Și Preabunul Dumnezeu.
Oh, și crede-așa într-însul,
Ca-n albastru văzul ei
Chipul lui de pe icoană
Se străvede sub scântei.
Și eu țin atât la mama,
Că nicicând nu îndrăznesc
Dumnezeul din privire
Să mă vâr să-l mâzgălesc.

Litanii pentru orgă
– fragment –

Nu am, moarte, cu tine nimic,
Eu nici măcar nu te urăsc
Cum te blestemă unii, vreau să zic,
La fel cum lumina pârăsc.
Dar ce-ai face tu și cum ai trăi
De-ai avea mama și-ar muri,
Ce-ai face tu și cum ar fi
De-ai avea copii și-ar muri?!
Nu am, moarte, cu tine nimic,
Eu nici măcar nu te urăsc.
Vei fi mare tu, eu voi fi mic,
Dar numai din propria-mi viață trăiesc.
Nu frică, nu teamă
Milă de tine mi-i,
Că n-ai avut niciodată mamă,
Că n-ai avut niciodată copii.