Un sfânt printre oameni

În tinerețe a fost preot celib. A studiat și a călătorit mult, a sfințit locuri și oameni.

În satele în care a slujit s-a îngrijit mereu de casa parohială, s-o construiască sau s-o repare. Dar el dormea verile pe prispă, iar în perioadele friguroase în cămăruța cea mai mică și mai sărăcăcioasă. Păi, ce mai faceți o casă, părinte, dacă nu vă bucurați de ea?, îl întrebau enoriașii. Răspunsul era pe cât de simplu, pe atât de frumos. După mine, aici va veni un preot cu familie, soție și copii. Ei vor avea nevoie de această casă.

A crezut mereu în preoți și în minunile pe care le pot face aceștia. În puterea lor de a ierta păcatele și de a binecuvânta.

Într-o vară secetoasă, pe când părintele încerca să-i explice unui om adevărurile de credință, răzvrătitul i-a răspuns sec: Părinte, să aduci ploaia! O provocare? O ispită? O dovadă a nemărginirii lui Dumnezeu?

A doua zi, părintele a scos în curtea bisericii icoanele și a citit rugăciuni pentru a chema ploaia. Dogoarea era insuportabilă, iar sătenilor le lipsea optimismul. Sau credința. Pe cer nu se arata niciun semn.

Cu toate astea, după nici două ore, un nor mic s-a așezat peste soare și a făcut puțină umbră. În timpul care a urmat, umbra a acoperit tot soarele și cerul, bucată cu bucată. Se simțea răcoarea și… minune! A început ploaia! O ploaie mult așteptată, o ploaie bogată. O ploaie care nu a venit doar în acel loc, ci și în satele învecinate. Seceta a fost învinsă prin rugăciune și credință adevărată.

Astăzi, părintele este călugăr la o mănăstire pe cât de izolată de lume, pe atât de cunoscută și iubită de credincioși. Mașini din toată țara ajung la Mănăstirea Pogleț. Blândețea părintelui Calistrat, rugăciunea și mâncarea bună a maicilor îi fac pe cei care au ajuns o dată aici să revină mereu. Un loc sărac și foarte bogat. Un loc în pustiu, în care simți că timpul se oprește, iar Dumnezeu stă de vorbă cu tine. 

O slujba specială. Nu l-am văzut niciodată pe părinte să intre încălțat în Altar. Lumina lumânărilor e mereu firavă, dar o altă lumină, mai puternică, izvorăște acolo din pământ, din acoperiș, din suflet… Sunt momente speciale. Momente în care îți iubești simplitatea și nu îți mai dorești altceva decât să-ți întinzi mâinile spre Cer.

Update: pe 24 august 2009, sufletul părintelui Calistrat a urcat la Domnul

Citește și:

* Părintele sufletului nostru

* Câteva informații despre Mănăstirea Pogleț