• Pentru minte

    Acum 20 de zile mi-am luat rămas bun de la un gând la moarte. Și-a venit altul!

    Citește mai întâi: O femeie are doi sâni și-o datorie

    ***

    Acum 20 de zile, când mă întorceam de la serviciu, Maria m-a întâmpinat fericită la ușă:

    – Am luat un Foarte Bine la matematică!

    – Felicitări! Vino să ne îmbrățișăm! Și eu am luat azi un Foarte Bine!, i-am răspuns.

    Acum 20 de zile fusese ultima zi de școală cu porțile deschise. Urma perioada cea nedefinită de învățat de acasă, iar foarte binele de la testul cu forme geometrice îndulcea un pic atmosfera.

    Acum 20 de zile, după prânz, eu am făcut o pauză de la birou și-am plecat spre Spitalul Providența. Aveam programare. Deja măsurile de siguranță împotriva coronavirusului începeau să se întețească. Așa că m-am prezentat la controlul de ecografie mamară cu săculeți din ăia albaștri în picioare – papucei de ștrumfi, cum le zice Maria.

    Anda Elena Pintilie

    Acum 20 de zile se împlineau doi ani și jumătate de când începusem să am conștient în minte gândul la moarte.

  • Pentru minte,  Pentru suflet,  Pietre...

    Despre Cruce în vreme de Coronavirus

    Avem o cruce de dus. Cu responsabilitate, cu iubire, cu demnitate, cu credință.

    Avem o cruce de dus. Cu asumare. În numele Tatălui, al Fiului și-al Sfântului Duh!

    Avem de căzut la picioarele Crucii. Și de plâns. De rugat. De cerut iertare. Petru toate greșelile făcute cu voie și pentru toate cele fără de voie, pentru toate cele cu știință și pentru toate cele fără de știință săvârșite. Pentru cele cu gândul, cu lucrul, cu cuvântul, cu fapta… cu prea puțina responsabilitate, cu prea puțina iubire, cu prea puțina demnitate, cu prea puțina credință…

    Dacă vrem sănătate – și conștientizăm că avem nevoie de sănătate trupească, dar și sufletească și de aia… cu capu’ – nu mai e vreme de indiferență! Nu mai e vreme de amânare!

  • Ale tinereţii valuri

    A treia lună de RESET – cum am supraviețuit. Bonus… despre revenirea la „viața normală”

    Scriu astăzi, la trei săptămâni după ce mănânc… ca un om :). Și mă pregătesc să vă spun cum a fost în luna a treia de RESET by Limitless, dar și cum e în viața așa-zis… normală. Pe de o parte, îmi pare rău că n-am scris la timp, adică exact atunci când s-au împlinit cele trei luni de program. Pe de altă parte, eu zic e bine că am stat un pic mai mult să analizez, să observ, să-mi recunosc anumite limite, să conștientizez cât de slabă sunt – mai mult în ambiție, decât la trup –, cât de ușor pot să mă las pradă micilor și păguboaselor plăceri.

    Așadar, să începem povestea.

  • Ale tinereţii valuri

    A doua lună de RESET – cum am supraviețuit

    A mai trecut o lună de RESET. O lună altfel, față de prima – când am fost complet ascultătoare și atentă la indicații. Am fost și acum, nu zic… Însă, de data asta am inclus programul în stilul meu de viață – nu mi-am mai făcut stilul de viață după program.

    Ce anume a fost altfel? În aceste săptămâni am plecat mai mult de acasă, în delegații. Am plecat cu geanta frigorifică și cu o parte dintre mâncăruri pregătite. Am respectat, pe cât s-a putut, mesele din lista inițială. Pe altele le-am înlocuit cu mâncăruri din același program, de la aceleași ore – dar mai ușor de făcut și de mâncat prin mașină, pe lângă mașină sau între două interviuri. Au fost și dăți în care am fost invitată la masă și n-am putut, nici nu mi-am dorit să refuz. M-am observat, însă, mai atent și mai atentă. Gândind la ceea ce mănânc, la cum mănânc, la cât mănânc, la ce asocieri fac și la momentul în care spun stop cu zâmbetul pe buze. Cu zâmbet, da! Fără mustrări de conștiință, fără stresul pe care îl implică, în general, o cură de slăbire. Căci RESET by Limitless  nu e cură de slăbire, ok? 🙂

    Anda - luna a doua - RESET by Limitless
    Foto: Andrei Prian

    Cu zâmbet și fără mustrări de conștiință am avut parte, luna asta, și de două abateri dulci. Nu, n-am cedat ispitei, ci mi-am programat din timp două deserturi pe care mi le-am asumat.

  • Ale tinereţii valuri

    Prima lună de RESET – cum am supraviețuit

    Sunt expertă în amânare. În delăsare. În așteptarea schimbărilor la care privesc de pe margine. Nu-mi prea place să ies din starea mea de confort, din bula mea în care fac ce vreau, cum vreau, fără să ascult de un program strict sau de niște reguli. Prin urmare, mi-a fost greu să ajung la momentul în care să accept să-mi spună alții ce trebuie să mănânc. Pe bune?! Și acum mi se pare o nebunie ceea ce urmează să fac! 🙂

    Căci… tocmai mă pregătesc să vă povestesc cu super entuziasm despre cum mi-a fost în prima lună de RESETare a obiceiurilor alimentare.

    Anda1-Reset-by-Limitless

    O să mor de foame!, mi-a fost întâiul gând. Haha, cât m-am înșelat! Luna aceasta am mâncat mai mult decât mâncam eu de obicei.

    Dacă voi dori să mănânc ceva, orice, oricând, voi mânca! Acesta mi-a fost al doilea gând.

  • Ale tinereţii valuri,  Competiţii

    RESET. Vreau să slăbesc deștept. Și, mai ales… vreau să trăiesc deștept!

    În 2017, în primele zile din an, am alergat în fiecare seară pe Bahlui. De vreo zece ori s-a întâmplat minunea, până și-a făcut apariția iarna cea adevărată și nu m-am mai dat scoasă din casă. Am revenit la bunele obiceiuri în vară, dar nici atunci n-am rezistat mai mult de vreo… 20 de zile de mișcare.

    Fără sport și fără dietă, în 2017 am fost cu vreo trei-patru-cinci kilograme mai slabă decât media ultimilor ani. Nu-mi propusesem să slăbesc dar, dacă tot se produsese și o schimbare în bine în viața mea, m-am gândit eu că ar fi ok s-o mențin. Și am fixat un anumit prag – sub care nu scădeam deloc înainte – și la care ar fi fost prudent să nu mai ajung.

    Logic, n-am făcut nimic pentru marile țeluri. Prin urmare, după Crăciun și cu trecere în 2018 – am revenit la kilogramele inițiale.

  • Hopa tropa prin oraş,  Umanitar

    Dăruiește-ți sănătate și oferă speranță!

    O doamnă avea dureri mari de cap și medicamentele păreau să nu-și mai facă efectul. O prietenă scăpase cu totul de sub control celulita și nu mai suporta să se privească în oglindă. Unui amic îi era frică să se mai trezească dimineața, dacă în timpul nopții se bucura de un pahar în plus. Iar durerile de spate puseseră stăpânire pe un alt amic – într-un asemenea hal, încât nu se mai putea ridica din scaun.

    Poveștile lor de groază le-am tot auzit, de-a lungul timpului. M-am liniștit, apoi, când am aflat că astăzi se simt mai bine. Uimirea a fost totală când am descoperit că, la binele lor a contribuit și un element comun.