(I)responsabilitatea unui „Te iubesc!”

Am citit undeva că, atunci când îndrăznești să spui cuiva „Te iubesc!”, devii responsabil de și pentru fericirea persoanei pe care (presupui că) o iubești.

Dacă am conștientiza în profunzime responsabilitatea aceasta, ar exista două variante de continuare a traiului: să ne fie foarte bine sau să ne fie foarte rău. Un lucru e clar: n-am mai putea fi „căldicei” în iubire. Însă, mai cred că, de teamă că nu ne va fi „foarte bine”, mulți am alege din prima nefericirea. Măcar așa, preventiv.

dragoste - durere - despartire

Din acest punct de vedere e bine că, trecând peste teorii și plonjând în viața cea adevărată, descoperim că avem „dreptul” și posibilitatea de-a ne răzgândi.

Continue Reading

Cu scaun auto la cap

Încă de dinainte de nașterea unui copil, începem să cumpărăm tot felul de lucrușoare. Unele sunt simpatice, altele sunt utile. De unele știm că nu le vom folosi în veci, la altele riscăm, doar pentru că ne plac. Per total, cheltuim grămezi de bani – fără prea mult cap. Copiii nu au timp să poarte toate hainele – și, dacă le poartă o dată, tot ca noi sunt predate următorului puști. Copiii nu au timp să se joace cu toate jucăriile și nici nu le mai apreciază prea tare – când atât de multe, din senin, li se cuvin. Și, lista poate continua.
În acest context, nu înțeleg cum de unii părinți omit să ofere copiilor tocmai lucrurile absolut vitale. Vorbesc despre lucruri, nu despre sentimente… că, altfel, aș trece deja la un alt tip de discuție… Cum ziceam – prostioarele se cumpără pe bandă rulantă și, atunci când de anumite obiecte este neapărat nevoie, îndrăznim să mai stăm pe gânduri.

Continue Reading

(i)Responsabili

Şi-am fost astăzi la locul faptei. Şi m-am simţit copil, pentru o clipă – şi m-am simţit ruşinată că-s om mare, vinovat şi iresponsabil…  Suntem mult în urma vremurilor şi-a civilizaţiei… Atât de simplu ne-ar fi să renaştem din prostia şi din lenea noastră şi atât de motivaţi ar trebui să fim de copiii noştri dar… nu ştiu… ceva ne ţine în loc.
Totuşi, azi am simţit şi un dram de speranţă! Azi am urcat în autocarul transformat în Laboratorul Verde al Reciclării şi m-am bucurat, alături de elevii ieşeni din clasele a III-a de vraja unei fapte bune.

Continue Reading

Bac în sus și bac (mai mult) în jos

În anul școlar care tocmai s-a încheiat, numărul elevilor ieșeni din clasa a XII-a (sau a XIII-a, după caz) a fost de 7.147.

Dintre ei, au promovat 5.552. Adică… 1.595 au rămas pe lângă. Corigenți și repetenți, mare parte.

Dintre cei 5.552 de elevi promovați, 680 au ales să nu se înscrie la examenul de bacalaureat.

Au rezultat, astfel, 4.872 de candidați. La ei s-au mai adăugat 606 tineri – din seriile anterioare.

În total, 5.478 de ieșeni s-au înscris la bacalaureat. Iar prezența a fost cam de 93%.

După toată chestia asta de mai sus – ne putem lăuda noi cu faptul că județul Iași a trecut de un prag psihologic și are 56,06 % promovabilitate.

Continue Reading

Când hoțul strigă: Hoțiii!

Tot îmi zic că nu mă mai bag și tot mă afund mai tare. Ce sa fac, dacă așa-i de faină campania electorală?! 🙂

În seara asta, am aflat că un candidat la Primăria Iași este gata să ofere premii în bani ieșenilor care vor semnala cazuri de mită electorală sau fraudă. Adică… cum adică? Promiți tu că-mi dai mai mult, dacă unul îndrăznește să-mi dea mai puțin?! Îmi propui să fiu corect, doar pentru a spera la un premiu? Până la urmă – chiar tu îmi dai mită, ca să anunț… mita?!

Păi, în cazul ăsta, cu această postare, garantat câștig fix premiul I – adică 1.500 de euro! 🙂

Continue Reading

Obligativitate şi responsabilitate

Mare parte din viaţa mea offline se desfăşoară în trafic. În ciuda unui Iaşi distrus, mie îmi place, în continuare, să conduc! Nu mă enervez decât foarte rar, iar în momentele în care stau de cinci ori la acelaşi semafor profit să admir/ analizez/ creionez oamenii.

Incidente există. Şoferi nervoşi, la greu! Şi, atunci, pentru a-mi păstra relaxarea, încerc să fiu corectă. Să nu încalc (prea multe) reguli de circulaţie şi, mai ales, să am toate actele şi toate plăţile la zi. Dacă, pentru unii, a-şi face asigurări RCA înseamnă o variantă opţională, în cazul meu – acest aspect intră la categoria obligativitate şi responsabilitate.

Continue Reading