Ne-am aventurat în Muzeul Iluziilor!

Muzeul Iluziilor a ajuns la Iași! Până pe 2 februarie este musai să-ți faci timp o oră (și mai mult de atât, că oricum dus nu te-ai da!) ca să analizezi cele peste o sută de obiecte la a căror vedere nu poți rămâne indiferent. Că râzi, că te sperii, că te bucuri, că rămâi surprins, că te enervezi că nu-ți iese cum trebuie, că te încurci, că reușești… un lucru e sigur – ieși de acolo plin de energie, cu un plus de copilărie și de încântare!

Animale care evadează din tablouri, cuie „prietenoase”, care iau forma mâinii tale sau care te îmbie să te așezi pe ceea ce… din 2.200 de bucăți formează un pat, oglinzi din lumea lui Alice, care deformează realitatea – de toate găsești la Muzeul Iluziilor!

Muzeul Iluziilor Iasi 01

Continue Reading

Joacă-te cu mine! #completeaza

Am prieteni simpatici și creativi, oameni care nu se tem să răspundă la provocări. Prietenii mei sunt persoane cărora le place să se joace – și-o fac cu toată seriozitatea și bucuria din lume.

În contextul acesta s-a născut ideea , provocarea, jocul celor trei puncte. Completează… Așa am spus prima dată pe Facebook, într-o zi dedicată… prietenilor… Prietenul la nevoie se… Și-au fost câteva completări – de bine și de mai puțin bine, amuzate, dar și de suflet, creative și foarte fain punctate.

Continue Reading

MAI scrie pe blog

Bate la ușă luna mai. Au mai trecut patru luni dintr-un an nou, care începe să se învechească. M-ai citit cât ai putut… și cât ți-am oferit. 41 de postări am scris pe blog, până acum, în 2017. O scriere la trei zile, cam așa ar veni. Cum ar fi ca luna mai să-mi fie mai… productivă? Căci luna mai mă încurajează cu un…: MAI scrie pe blog! 🙂

Eu mai… ea mai… noi mai… Hai ca-n luna mai să încurajăm scrisul – și cititul! 🙂 – pe Șapte pietre.

Continue Reading

A fi sau a nu fi Charlie

Când unul mă înjură de mamă, îmi vine să-i sparg capul. Mă opresc, însă… pentru că-mi dau seama că nu are rost să-mi pun mintea cu el. Îmi dau seama… vorba vine. În realitate, mama mea cea înjurată m-a educat cam mult. În completare, credința mă învață să întorc și celălalt obraz. Nu pot face asta mereu. Totuși, în sufletul meu, furia îmi este frânată. Spun „Doamne, iartă-l!” și merg mai departe.
Mi-a fost înjurată mama! Dar nu pot, la schimb, s-o înjur și eu pe-a lui! N-aș fi decât o copie a celui ce m-a jignit. Vreau să fiu asta? Nu! Totuși, aș putea, foarte bine, să-l omor pe cel ce-a îndrăznit să se lege de mama. Eu m-aș transforma într-un criminal și toți ai mei ar fi blamați din cauza mea. El ar fi un biet trecător, ucis de-o nebună. Ori un ghinionist. Ori un martir… Însă, și-ar merita, pe bune, titlul de martir?!
Citesc tot ceea ce roiește pe net în ultimele două zile și mă minunez – atât de cei care sunt, cât și de cei care nu sunt Charlie.

Continue Reading