Părintele sufletului nostru

„L-am cunoscut… cu o singură reverendă. Cu aceleași două bluze, una mov și una verde, care se întrezăreau la guler. Cu aceleași cizme de piele, purtate și iarnă, și vară. Toate erau mereu curate, de parcă cineva le spăla și le călca zilnic. Bucuria i se citea de la o poștă pe chip. De fapt, se bucura ca un copil de orice floare, gâză, vietate ce îi ieșeau în cale. La cuvânt era simplu. O simplitate ce te dezarma. O simplitate pe care o manifesta, mai ales la biserică. Cu un singur veșmânt l-am văzut în toată viața sa. Cu nimic mai mult, deși slujea într-o mănăstire de măicuțe harnice și pricepute. Și, niciodată nu intra încălțat în Sfântul Altar.”

Parintele Calistrat

Așa își începe Nicolae al meu povestirea de astăzi, despre un om tare drag sufletului nostru. Despre acel sfânt printre oameni, pe care am încercat să vi-l fac și eu cunoscut, mai demult.

Astăzi se împlinesc 6 ani de când Părintele Calistrat s-a mutat în brațele Cerului. Printre stelele pe care atât de mult le iubea!

Continue Reading

Fapta bună și răsplata

Se spune că, atunci când faci o faptă bună, o faci și gata. Fără să te lauzi, fără să aștepți nimic în schimb.
Am făcut o vizită prin satele sărace din preajma Iașului și-am descoperit, în unele locuri, că nu mai sunt doar ortodocși (și catolici), așa cum erau acum un an, doi, cinci, douăzeci. Acum, unii se cheamă penticostali, adventiști, evangheliști…

Continue Reading

Coana preoteasa

De multe ori, mi s-a spus, ba in gluma, ba in bataie de joc, coana preoteasa. Inca nu sunt. Glumele nu ma supara, iar bataia de joc nu o inteleg si ma lasa rece.
De si mai multe ori, am fost acuzata de subiectivism. Deci, cand unii vorbesc de rau preotii, biserica, pe Dumnezeu, eu n-am voie sa zic nimic pentru ca, din punctul lor de vedere, sunt subiectiva. Ei, desi nu vad decat mizeria, sunt cei mai obiectivi.

Continue Reading

Un sfant printre oameni

In tinerete a fost preot celib. A studiat si a calatorit mult, a sfintit locuri si oameni.
In satele in care a slujit s-a ingrijit mereu de casa parohiala, s-o construiasca sau s-o repare. Dar el dormea verile pe prispa, iar in perioadele friguroase in camaruta cea mai mica si mai saracacioasa. Pai ce mai faceti o casa, parinte, daca nu va bucurati de ea?, il intrebau enoriasii. Raspunsul era pe cat de simplu, pe atat de frumos. Dupa mine aici va veni un preot cu familie, sotie si copii. Ei vor avea nevoie de aceasta casa.
A crezut mereu in preoti si in minunile pe care le pot face acestia. In puterea lor de a ierta pacatele si de a binecuvanta.

Continue Reading