Depresia de după 24 ianuarie…

Aș vrea să ajung la clipa în care să simt că se întâmplă ceva. Ceva bun. Aș vrea să nu mai trăiesc doar cu speranță sau doar în deznădejde.

24 ianuarie - ziua Unirii

Aș vrea să nu mă mai mulțumesc cu fotografii fantastice și cu versuri patriotice… care mă emoționează peste măsură. Aș vrea să-mi condimentez viața cu ele, dar nu doar din ele să-mi trag seva.

– Cum, mami, au murit mulți oameni pentru România? Ahaaa… deci de asta roșul de pe steag simbolizează sângele….

Eu, când ascult Sărută-ți, copile, părinții și frații/ Și-apoi să mergem la război

Continue Reading

Rusine, rusine, de 152 de ori RUSINE!

La fel ca si acum doi ani, am „sarbatorit” ziua de 24 ianuarie in fata televizorului. Nu m-au impins curiozitatea, nici dragul – in Piata Unirii. Nu am vrut sa cer vreunui reprezentant politic un autograf, nici n-am vrut sa fac poze. Nu am vrut, nici macar, sa particip la huiduieli.
Am sperat, insa, la putina decenta si demnitate. Si-am primit… Cu varf si indesat.
Acum doi ani, m-am legat de discursurile pompoase. Dar am apreciat faptul ca nu s-a facut politica, decat cu perdea. Intr-un comentariu, mi se atragea atentia ca linistea a fost „cauzata” de faptul ca, pe atunci, PDL+PSD= LOVE.
Astazi, lucrurile s-au schimbat. Si LOVE nu mai exista. Hai, pa!

Continue Reading