• BB: Maria-Paula,  Şcoala părinţilor

    Monstruozități fericite :)

    Lucrăm, încă mult, în familie și încercăm, cot la cot, să fim creativi. Totuși, am început să realizez că sunt momente în care trebuie să dispar și să-mi las fata să fie, pur și simplu, pe picioarele ei! Ați crede că-i ușor. Adică… gata, mi-am luat de-o grijă! Pun copchilu’ la birou și mie nu-mi mai pasă. Ei, nu-mi pasă? Cum să nu-ți pese, când vezi că, în loc de albastru, cerul e verde, că un om e mai mare decât un copac sau că nu știu ce chestie fantastică n-a fost lipită fix acolo unde trebuia?!
    Îți vine să urli, să iei și să faci tu – ori măcar să repari! – îți vine să scoți fum pe urechi și să întrebi: Ce-i porcăria asta? Îți vine să întrerupi jocul, să te pui pe explicat și bătut la cap. Totuși…
    Când întoarce fericită fățuca spre tine și te întreabă

  • BB: Maria-Paula,  Haz de necaz

    Planuri și neplanuri de mică soție

    Maria, cu lacrimi în ochi:
    – Atunci, eu n-o să mă mai mărit! N-o să mă mai mărit niciodată!
    – Păi, de ce?, o întreb uimită.
    E în perioada aceea în care visează continuu la prinţi şi în care-şi schimbă posibilele iubiri ca pe şosete…

  • BB: Maria-Paula,  Haz de necaz

    Să ne amintim: Maria la trei ani :)

    Peste o lună, pe vremea asta, vom fi la mare. De la ultima vară, timpul a trecut – parcă, în zbor! De la trei ani – Maria a ajuns la patru. De la 30… noi ne îndreptăm spre 31 de ani. Bătrânețile noastre contează mai puțin :). Însă, amintirile din concediul de acum un an sunt atât de vii în minte, încât pot spune că bălăceala și escapadele noastre au fost ieri. Amintirile au revenit cu atât mai drag în prezent, când am găsit notate în draft-ul blogului niște replici de pe-atunci, de-ale Mariei. Un procent dintr-o infinitate – la care a venit, cred, vremea să dau publicare. Pentru că ar fi păcat să nu ne amuzăm puțin, împreună! 🙂

  • Ale tinereţii valuri,  Pentru minte,  Şcoala părinţilor

    Adulţi, pe loc repaus!

    Toţi copiii îşi doresc să se transforme urgent în oameni mari. Toţi oamenii mari ar da orice pentru a redeveni copii. Unii dintre adulţi sunt mai norocoşi decât alţii, în funcţie de câtă copilărie reuşesc să păstreze în sufletele lor. Oamenii care-s copilăroşi, veseli, optimişti, abia aşteaptă să aibă propriul odor, un nepot sau o bebe-cunoştinţă, pentru a da în mintea copiilor fără să li se reproşeze asta! 🙂

  • BB: Maria-Paula,  Şcoala părinţilor

    Coana Chirița – versiunea Maria

    Din păcate, nu petrec atâta timp cu Maria, pe cât mi-aș dori. Din fericire, timpul petrecut împreună este destul de vesel, de creativ și de colorat. Împreună, prindem nervii în cutiuțele de la ouăle cu surprize și nu le mai dăm niciodată drumul.