• Ale tinereţii valuri,  Şcoala părinţilor

    Mozol. „Cum se mai bagă Anda-n seamă” ori „Cum să-ți faci dușmani, volumul 14”

    Azi dimineață, în curtea școlii, un tată îi povestea super entuziasmat puștoaicei sale niște amintiri din copilărie: „Uite, aici stăteam înainte de a începe orele, după-amiaza. Și, când ieșeau fetele de dimineață, noi le așteptam și le făceam mozol. Mozol e atunci când le bagi cu capu-n zăpadă, când dai cu mâinile, cu picioarele toată zăpada pe ele! Și noi eram mulți! Ce ne mai distram!”. „Iar ele ce spuneau?”, întreabă copila destul de surprinsă. „Păi, puteau să mai spună ceva?!”.

    Am ajuns în dreptul lor, apoi i-am depășit. O țineam pe Maria de mână, el o ținea pe prunca lui. Și nu m-am putut abține. M-am întors, am zâmbit și-am vorbit: „Sunt amuzante amintirile din copilăria noastră, dar parcă nu am mai fi la fel de amuzați dacă ar păți fetele noastre la fel, nu?”.

  • Ale tinereţii valuri,  Maria-Paula,  Şcoala părinţilor

    Drumul spre comoară – două copilării și-o singură hartă

    Spre sfârșitul anului școlar trecut, doamna învățătoare a Mariei m-a întrebat dacă aș putea scrie câteva rânduri pentru revista școlii. Am simțit că mi se taie respirația! Eu, care scrisesem la aceeași revistă în perioada în care eram elevă – tocmai primisem propunerea de a face un text în calitate de… fostă elevă. Și de mamă a unei actuale eleve! 🙂 O, Doamne! Cum să refuz? O, Doamne! Dar cum o să scriu? Ce o să scriu? Habar n-aveam! Tot ceea ce mi-a fost clar de la început era faptul că trebuie să scriu pentru copii – nu pentru oamenii mari. Și-am scris. Apoi am uitat…

    Ieri am strâns revista la piept și m-am bucurat! Mușatinii! Un nou număr al revistei Școlii Gimnaziale „Alexandru cel Bun” în care mi-am zărit numele! Cine ar mai fi crezut?… 🙂

    Musatinii - Revista Scolii Alexandru cel Bun - articol Anda Elena Pintilie

  • Vorbe de duh

    Gânduri la început de școală

    Unii se duc cu emoție la școală.
    Unii se duc din inerție.
    Alții se duc pentru că, uff!, așa trebuie…

    Unii tânjesc după școală.
    Alții se bucură c-au scăpat.

    Pentru unii, școala abia începe.

  • inceput de an scolar
    Ale tinereţii valuri,  Maria-Paula

    În așteptarea clopoțelului, dau apă la șoricei

    Peste fix o săptămână va suna clopoțelul. Și clopoțelul acesta va suna altfel. Altfel decât l-am auzit până acum, altfel decât l-am perceput până acum. Clopoțelul acesta îmi va purta copilul spre o lume nouă. Clopoțelul acesta va petrece multe dimineți alături de copilul meu și-i va răsuna în urechi uneori plăcut, alteori iritant, în alte dăți cu bucurie, iar în altele însoțit de un oftat… precum glasul unei mame… 🙂

    Retrăiesc emoțiile inocente și inconștiente de acum 26 de ani. Din prima mea zi de școală. Retrăiesc și emoțiile de acum șase ani, când îmi țineam prunca la piept și intram într-o altă școală…

  • Ale tinereţii valuri,  Explicaţiuni,  Şcoala părinţilor

    Joaca de-a camera ascunsă în şcoli

    Profa cea mai de treabă din generală a fost, de departe, doamna de matematică. Atunci când era de glumit, când era de mers în excursii sau în tabere, se afla pe primul loc în sufletele noastre.
    Profa cea mai de temut – atunci când treceam la lucruri serioase – era tot doamna de matematică. Avea un stil de predare profesionist la care îmbina, uneori, și câte o castană. Nu cred c-a scăpat careva dintre noi fără castane! Ba, eu mi-am luat și-o cretă, fix în frunte, într-o oră când, în loc să fiu atentă la tablă, mă uitam aiurea, pe pereți!