Despre Cruce în vreme de Coronavirus

Avem o cruce de dus. Cu responsabilitate, cu iubire, cu demnitate, cu credință.

Avem o cruce de dus. Cu asumare. În numele Tatălui, al Fiului și-al Sfântului Duh!

Avem de căzut la picioarele Crucii. Și de plâns. De rugat. De cerut iertare. Petru toate greșelile făcute cu voie și pentru toate cele fără de voie, pentru toate cele cu știință și pentru toate cele fără de știință săvârșite. Pentru cele cu gândul, cu lucrul, cu cuvântul, cu fapta… cu prea puțina responsabilitate, cu prea puțina iubire, cu prea puțina demnitate, cu prea puțina credință…

Dacă vrem sănătate – și conștientizăm că avem nevoie de sănătate trupească, dar și sufletească și de aia… cu capu’ – nu mai e vreme de indiferență! Nu mai e vreme de amânare!

Continue Reading

Să ne ferească Dumnezeu de dreptatea Lui!

Bunătate. Blândețe. Răbdare. Acestea sunt doar trei dintre caracteristicile ce i le putem atribui lui Dumnezeu. Dumnezeu este Iubire! Iertare. Dumnezeu e pansament pentru suflet și Bucurie! Cu Dumnezeu alături avem toate șansele să ne mântuim! Singuri nu putem – asta e clar. Și nici prin propriile noastre forțe! Important e să dăm și noi o bucățică, să ne dorim să creștem duhovnicește – și El pune restul. Totul!

Dumnezeu este, însă, și Drept. Iar astăzi, la predica ținută în timpul Sfintei Liturghii de la Mănăstirea Techirghiol, am auzit șapte cuvinte care mi s-au înfipt în suflet: Să ne ferească Dumnezeu de dreptatea Lui! Ca să întărească ideea,

Continue Reading

Ziua unui reparator de inimi – și mai mult decât atât

Acum doi ani și ceva aflasem bucuria și tristețea unei familii. Tânăra soție era însărcinată și, alături de soțul său, avea să primească un dar de preț! Un dar cu probleme la inimioară. Un Efrem.

Pe atunci, nu-mi era foarte cunoscut numele. Sfântul Efrem, chiar mai puțin de atât. Dar am început și eu să-mi îndrept gândul spre Efrem și să mă rog să facă Dumnezeu cum știe mai bine, ca bucuria să fie completă.

Continue Reading

Doamne, scapă-mă!

L-am simțit, pentru a nu știu câta oară, pe Apostolul Petru scăzând în credință. Nu mult. Nu pentru mult timp. Suficient, însă, cât să cadă un pic, suficient cât să simtă că se îneacă fără Dumnezeu. Poticnelile Sfinților Apostoli ar trebui să ne încurajeze pe noi în credință. În revenirea la credință, mai bine spus.

Avem voie să ne îndoim, avem voie să negăm că-L cunoaștem pe Hristos, avem voie să nu credem, avem voie să păcătuim, avem voie să cădem. Un singur lucru ne este interzis!

Continue Reading