Întrebări „de trezire” în miez de noapte

Poate că ar fi bine să ne întrebăm, din când în când, de ce alegem măștile. De ce alegem să ne mințim – și să ne prefacem altfel decât suntem, decât ne simțim, decât ne… aparținem! Poate că avem nevoie de un moment de sinceritate și de revenire la… simplitate! 🙂

Ce faci?… Cum te simți?
Nu te-ai săturat să minți
Cum că nu mai poți de bine
Și-i veșnic soare la tine?

De ce tratezi la fapt divers
Norii din sufletul tău?
Crezi că ești la un concurs
Unde-i cer senin mereu?

De ce te-agiți să dovedești
Că altfel simți, că altfel ești?
Cui folosesc măștile tale
Cu zâmbete… ornamentale?

Trăiește sincer, râzi de tine
Plângi dacă lacrimile dau navală,
Să fii cum ești nu-i o rușine
Iar imperfecțiunea nu-i o boală.

Nu-ți mai analiza orice mișcare
Stresat de ce o spune-un oarecare
Clădește la interior la tine
Piatră cu piatră, nu lăsa ruine.

Învață să fii om, primește fericirea
Și suferința la pachet. Trăiește!
Nu filtrele îți cizelează frumusețea
Fii om! Fii simplu. Respiră și iubește.