Cerul ce mi s-a oferit în dar
Aseară stăteam într-un balcon. Aveam o bere cu lămâie în mâini și o priveliște… îmbătătoare în fața ochilor. Nu… berea nu a avut nicio vină și nici un efect. Însă muntele, pădurea, toate nuanțele acelea de verde pe care le ador, aerul tare și tare bun mă făceau să-mi doresc să nu mai plec de acolo. O, Doamne!, am gândit. Mâine seară voi reveni între betoane. Mâine seară mă voi așeza pe pat și voi revedea blocul din față…
Uitasem, biata de mine, că și fereastra camerei mele îmi poate oferi daruri de preț.
Cuibușorul nostru de fericire – același, din ziua în care ne-am născut
Toată viața ei, Maria a crescut în casa bunicilor – care-a fost și va rămâne mereu și casa noastră. Astfel, despărțirea de mine, atunci când am plecat la serviciu, a fost mai ușoară. Maria rămânea acasă, iar de mami știa mereu că se va întoarce la ea și, implicit, acasă.
Planuri și neplanuri de mică soție
Maria, cu lacrimi în ochi:
– Atunci, eu n-o să mă mai mărit! N-o să mă mai mărit niciodată!
– Păi, de ce?, o întreb uimită.
E în perioada aceea în care visează continuu la prinţi şi în care-şi schimbă posibilele iubiri ca pe şosete…Din dragoste de frate
Scriam atunci, la 35. Astăzi vorbim despre 38 :). Mesajul și dragostea rămân aceleași, în ciuda anilor care trec. Ani mai frumoși sau ani foarte grei, cu multe ispite și cu multe lecții dure, de viață. Cu realizarea a ceea ce contează cu adevărat, cu despărțirea bruscă de bunuri materiale și cu forța pe care ți-o dau familia, nebunia, Dumnezeu!
Lucrurile făcute în joacă sunt cele mai serioase