• Pentru minte,  Pietre...,  Vorbe de duh

    Îmi car pietrele mele în spate – și sunt fericită așa

    Nu. Nu vreau fericirile nimănui. Prefer să-mi car în spate sacul meu cu de toate. E al meu și pot să-l duc. Nu, nu invidiez pe nimeni. Nu, nu vreau fericirile unei alte persoane – pentru că mi-e teamă de nefericirile ei! Pietrele mele sunt ale mele. Sunt crucea mea! Voi ști s-o duc, pentru că e a mea. Crucile celor din jur îmi par și-mi sunt insuportabile.

    Îmi car pietrele mele în spate – și sunt fericită așa

    Dă-ne, Doamne, răbdare și putere să ne vedem liniștiți de drumul nostru! Învață-ne, Doamne, să fim mulțumiți de viețile noastre!

  • Pietre...,  România,  Vorbe de duh

    Vreți să-i faceți proști pe copiii de azi? Despre istorie, geografie și școală românească

    Vor unii să unească Istoria românilor și Geografia României într-un singur obiect. Până și un copil de 10 ani s-a trezit întrebând:

    – De ce ar face asta?!

    Am răbufnit:

    – Pentru că vă vor proști! Fără trecut și rădăcini, fără prezent, fără cunoștințe! Pentru că e mai comod să vă știe jucând Roblox și Adopt me decât studiind, având cultură generală și replică atunci când e cazul!

    Așa m-am săturat de toți inteligenții care schimbă regulile peste noapte! Dacă îi iei repede, ei înșiși n-au habar de istorie și geografie și de școală, în general. Și-au ajuns „oameni mari”, vai de capul lor, dar mai ales vai de capul nostru…

    Interesează pe cineva câți copii au pierdut complet legătura cu anul acesta școlar,

  • Pentru minte,  Pietre...,  Vorbe de duh

    În timp ce porțile orașului sunt deschise, la Sfânta Parascheva se intră doar cu… buletin de Iași

    E bine că jandarmii ne protejează. Sunt ei mai mulți decât închinătorii la Catedrala Mitropolitană din Iași. Înțeleg, își fac doar meseria – dar nu poate să nu mă întristeze menirea ingrată pe care o au în această perioadă: să verifice oamenii la… buletin!

    Porțile Iașului sunt deschise. Și, așa, oricine poate ajunge cu bicicleta, cu mașina personală, cu tren, cu autobuz, cu ia-mă, nene… cam oriunde vrea. La bal și la spital. La mall și la terasă. La rude și prieteni, la nunți și botezuri, la plimbări romantice prin ploaie. Poate trece nestingherit pe Ștefan – dar nu poate păși în curtea Catedralei.

  • Pentru minte,  Pietre...,  Vorbe de duh

    „Dar ca să votezi este gratuit?”

    – Dar ca să votezi este gratuit?, m-a întrebat copila.

    Am zâmbit tâmp, am îngăimat un îhî și am schimbat subiectul. Pentru mine, ziua de vot e aproape mereu  o zi de doliu. Merg, îmi exercit dreptul și obligația de cetățean, oftez și cam gata. Gratis or fi toate? Mult prea mult timp am sperat că în pași oricât de mici și de timizi se vor schimba lucrurile și viețile noastre în bine.

    Dar ca să votezi este gratuit? - votat - ștampilă de vot

    Am votat și stabilitate, și schimbare, și oameni tineri, și oameni bătrâni, și vechi, și noi, și aparent credincioși, și rezervați în credință, și, și, și… Aproape fără excepție, politica asta și-a dovedit statutul de femeie ușoară. Ticăloasă și înșelătoare, hoață și parșivă. O dată la 4, 5 ani redevine mieroasă și drăgălașă, plină de promisiuni și de planuri mărețe. De oameni vechi, de oameni vechi aparent noi, de oameni noi și flămânzi… și de-o mână firavă de oameni care cu adevărat își merită statutul de om și funcția.

    Iar noi ce facem? Uităm mult și prost.

  • Pentru minte,  Pentru suflet,  Pietre...

    Despre Cruce în vreme de Coronavirus

    Avem o cruce de dus. Cu responsabilitate, cu iubire, cu demnitate, cu credință.

    Avem o cruce de dus. Cu asumare. În numele Tatălui, al Fiului și-al Sfântului Duh!

    Avem de căzut la picioarele Crucii. Și de plâns. De rugat. De cerut iertare. Petru toate greșelile făcute cu voie și pentru toate cele fără de voie, pentru toate cele cu știință și pentru toate cele fără de știință săvârșite. Pentru cele cu gândul, cu lucrul, cu cuvântul, cu fapta… cu prea puțina responsabilitate, cu prea puțina iubire, cu prea puțina demnitate, cu prea puțina credință…

    Dacă vrem sănătate – și conștientizăm că avem nevoie de sănătate trupească, dar și sufletească și de aia… cu capu’ – nu mai e vreme de indiferență! Nu mai e vreme de amânare!

  • Hopa tropa prin oraş,  Pietre...,  Şcoala părinţilor

    Băiețașii și golănașii nu se nasc peste noapte

    Era trecut de zece. Mă întorceam de la alergat. Plouase, iar parcul era gol și întunecat. În mersul meu, am depășit un grup de băiețași de 9-12 ani. Fumau și erau gălăgioși.

    pasi - plimbare - mers pe jos

    M-am așezat pe o bancă, aproape de bloc. Peste câteva minute, m-au ajuns puștanii. Unul s-a oprit în fața mea și mi-a ținut o lecție de cocoșel ieșit la agățat, care are nevoie de atenție. L-am privit fără vreo reacție. Nu eram nici înfricoșată, nici scârbită vreun pic de tânăra generație. Iar el era uimit. A dat să plece, s-a întors, m-a mai analizat o dată.

    – Știi că am și eu un copil de seama ta?