Despre parinti

Iubesc neconditionat si iarta mereu. Si accepta, parca, prea multe.
Ne supara uneori si, la nervi le intoarcem vorba. Credem ca-i avem pe vecie si ni se pare firesc sa fie ai nostri, de partea noastra, mereu pentru noi. Chiar daca nu meritam asta. Constientizam ca acest lucru e imposibil si ne promitem sa fim mai calmi. Sa-i apreciem. Sa le aratam dragostea noastra si sa fim fericiti.
Pana data viitoare. Pana peste un minut, o zi, o saptamana, cand din nou strambam din nas, raspundem, rastalmacim vorbe, fapte si plangem. Plangem pentru noi, ne plangem de ei, plangem la gandul: ce ne-am face fara ei?
E o poveste care se repeta mereu, generatie de generatie.
Este…

Continue Reading

Coana preoteasa

De multe ori, mi s-a spus, ba in gluma, ba in bataie de joc, coana preoteasa. Nu sunt. Si nici n-o sa fiu vreodata. Glumele nu ma supara, iar bataia de joc nu o inteleg si ma lasa rece.
De si mai multe ori, am fost acuzata de subiectivism. Deci, cand unii vorbesc de rau preotii, biserica, pe Dumnezeu, eu n-am voie sa zic nimic pentru ca, din punctul lor de vedere, sunt subiectiva. Ei, desi nu vad decat mizeria, sunt cei mai obiectivi.

Continue Reading

Doamne ajuta!

Un nou inceput de post. O provocare. Si o mare bucurie.

Post nu inseamna doar retinere de la unele alimente. Post inseamna sa incercam sa fim mai buni. Mai blanzi. Sa invatam sa oferim un zambet. Sa iubim. Sa ne rugam mai mult. Sa ne rugam pentru cei dragi, dar si pentru vrajmasi. Sa ne dorim sa credem. Sa nu ne fie rusine sa facem o cruce cand trecem pe langa biserica. Sa nu ne fie rusine sa spunem „iarta-ma”. Sa ajutam pe cei in nevoie. Sa facem o fapta buna fara sa ne laudam. Sa fim smeriti. Iar exemplele pot continua.

Continue Reading