• Pentru minte,  Şcoala părinţilor,  Vorbe de duh

    Nemamelor din lumea-ntreaga

    15 februarie 2011 /

    Am prins o secventa dintr-o emisiune in care, niste doamne bine, niste vedete… povesteau despre cat de cumplita e perioada de sarcina. Vorbeau, apoi, despre nebunia de a-ti petrece mult timp alaturi de copil sau aceea de a renunta o perioada la cariera, pentru a te dedica lui.

    Ascultam si nu-mi puteam crede urechilor. Vorbeau despre progeniturile lor ca despre o afacere in plus. Semnificativa si nu prea. Bebe din burta era doar un motiv de a lua multe kilograme si de a te simti rau. Iar nasterea era startul pentru cea mai drastica dieta, antrenament, cumparaturi, job. Hei! N-ati ratacit copilul pe drum?

  • Haz de necaz,  Te-Ve(de),  Vorbe de duh

    Cand Roza isi spune cuvantul

    10 februarie 2011 /

    Cred ca dragostea nu are varsta. Si cred ca ea se traieste tot anul, nu doar in luna iubirii. Cred ca o persoana inca necasatorita, divortata ori vaduva are dreptul la viata, la exprimarea sentimentelor, la bucuria de a imbatrani frumos si tandru. Nu am nimic impotriva emisiunilor matrimoniale, nici nu ma dau in vant dupa ele. Mai urmaresc, uneori, daca, din primele cuvinte auzite cand am ajuns pe un anume post, mi se trezeste curiozitatea. Nu m-as duce intr-o emisiune in care sa-mi gasesc perechea. Dar, nu ii judec pe aceia care o fac. In schimb, sunt dati in care ma minunez. In care, ca-s tineri sau mai in varsta, despre unii concurenti imi vine sa spun ca-s dusi cu capul…

    Astazi, am nimerit peste doamna Roza – cam pe la 50 de ani, profesoara, studenta la Drept si viitoare studenta la Psihologie. Avea fusta cam scurta si machiajul prea strident pentru gustul meu. Il certa pe Costel, nemultumita ca a fost refuzata.

  • Vorbe de duh

    Februarie – luna de caca(o)

    8 februarie 2011 /
    Imi exprim destul de rar dorinte cu abia astept sa. Expresia, in sine, presupune trecerea (si mai) rapida a timpului. Avand in vedere ca abia reusesc sa ma agat si sa ma bucur de prezent, incerc sa apreciez azi la justa valoare si sa ma ocup de maine – abia cand va deveni azi. Asta nu inseamna ca nu ma gandesc la viitor sau ca nu-mi fac planuri pentru atunci. Dar nu vreau sa traiesc in viitor si sa realizez prezentul in momentul in care el va fi trecut.
    In general. Acum – e exceptia. Pentru ca…
    ABIA ASTEPT SA TREACA LUNA FEBRUARIE!
    M-am saturat de luna iubirii! De impunere silita a dragostei. De inimi la kilogram. De filme speciale pentru iubit, de concursuri cu premii in cine si excursii romantice, balonase si ciocolatele indragostite.
    Luna asta e mai rosie decat Mos Craciun! Iar Sfantul Valentin e mai tare decat Dragobetele! Se poate asa ceva? Se poate… Oamenii sunt mai oi in luna iubirii, iar iubirea e umflata cu pompa in februarie. Februarie balteste de dragoste spusa – dragostea cu fapte urmand sa se cearna in restul anului.
    Luna aceasta e cea mai scurta. Dar, prea lunga pentru gustul meu.

    Vezi si: Anti Valentine’s Day

  • Pentru minte,  România,  Vorbe de duh

    Hotia – intre banc si realitate

    5 februarie 2011 /
    La Congresul International al Vamesilor, cativa domni discuta intre ei si, din vorba in vorba, ajung la momentul adevarului.
    -Sincer, voua cat timp va trebuie sa va luati BMW?, intreaba unul.
    – O luna-doua…, zice ungurul.
    – Mie putin mai mult, vreo patru luni, raspunde si bulgarul.
    Si tot asa, francezul, italianul, americanul… Fiecare – de la o luna pana la cateva luni.
    Vine randul romanului, care ii uimeste pe toti:
    – Pai… mie imi trebuie vreun an-doi sa fac treaba asta!
    Toti isi dau coate si rad:
    – Cum se poate asa ceva? Tocmai la voi, recunoscuti pentru siretlicuri, sa dureze atat?
    – Pai da, raspunde vamesul roman. BMW-ul e o companie mare!
    Asta a fost bancul. Realitatea e cea pe care o stim cu totii. Am ametit de atata vorbarie despre aderarea la Schengen, vama, vamesi, coruptie, anticoruptie, mita, spaga, cadou, trafic de si trafic cu…
    Bancul, in esenta lui, nu se refera doar la unii vamesi, ci si la alti lucratori, la alte functii.
    Ne-am obisnuit ca, prin natura noastra, sa fim niste hoti. Furam, inca din scoala. Copiem. Si, astfel, furtul ni se pare normal.
    N-o sa ma apuc de judecat. Si nici n-o sa spun ca eu sunt pura. Nici n-o sa arunc cu piatra. Stim deja ca exista pilda cu vamesul si fariseul si ca Zaheu vamesul s-a pocait – ca oricine se poate intoarce de la rau, candva.
    Ma voi referi, in schimb, la masura in care se fura. Cum – a gresi e omeneste si hotia e o greseala, sa spunem ca furtul e in firea umana. Dar, cum, cat…?
    Una e sa ai borcanul cu miere si sa bagi si tu un deget, sa te linciuresti multumit, si alta e sa-ti infigi mana pana la umar si sa bagi si capul in borcan. Hotia si habotnicia nu vor face casa buna vreodata.
    Riscul e sa cazi cu totul in borcan si sa ti se puna capacul, ori sa se sparga borcanul. Socoteala se da si pentru degetul de miere, d’apoi pentru pagube mai mari! Hotul neprins, negustor cinstit, adevarat! – dar asteapta, negustorule, ca unul sau altul sa aiba interesul de a te da in gat. Si atunci – pazea! Nimeni nu te va mai feri, si-ti vei sparge fundul de la busitura!
    Aceasta postare este pentru toti cei care nu se multumesc cu un BMW si vor intreaga companie. La multi ani dupa gratii!
  • România,  Vorbe de duh

    Rusine, rusine, de 152 de ori RUSINE!

    24 ianuarie 2011 /

    La fel ca si acum doi ani, am „sarbatorit” ziua de 24 ianuarie in fata televizorului. Nu m-au impins curiozitatea, nici dragul – in Piata Unirii. Nu am vrut sa cer vreunui reprezentant politic un autograf, nici n-am vrut sa fac poze. Nu am vrut, nici macar, sa particip la huiduieli.
    Am sperat, insa, la putina decenta si demnitate. Si-am primit… Cu varf si indesat.
    Acum doi ani, m-am legat de discursurile pompoase. Dar am apreciat faptul ca nu s-a facut politica, decat cu perdea. Intr-un comentariu, mi se atragea atentia ca linistea a fost „cauzata” de faptul ca, pe atunci, PDL+PSD= LOVE.
    Astazi, lucrurile s-au schimbat. Si LOVE nu mai exista. Hai, pa!

  • Pietre...,  România,  Vorbe de duh

    Cand strangi cureaua la viata

    9 ianuarie 2011 /

    In ultimele luni, am cam frecventat farmaciile. Ba trebuie calciu, ba D3, sirop de tuse si picaturi impotriva colicilor, vitamina C, ser fiziologic, ceai… Ban cu ban – se aduna. Multumesc lui Dumnezeu, ne descurcam.

    In schimb, nu stiu cum sa ma mai descurc cu tot ceea ce vad si aud. Nu exista moment in care sa intru in farmacie si sa nu ma apuce disperarea. In care sa nu-mi vina sa plang si sa scot toti banii pe care-i am, sa-i ofer. Boala si batranetea sunt dure. Iar oamenii sunt din ce in ce mai saraci.