Vegetarian o zi pe lună – pentru binele planetei?!
Ați auzit-o pe aia cu… hai să fim vegetarieni o zi pe lună ca să facem bine planetei?
Vai de capul meu, nici nu mai știu dacă să râd sau dacă să mă crucesc! Dar cum să-mi fac cruce, vrei să mă considere cineva maică?!
Băi, frate! Facem bine planetei numai dacă ne prezentăm… interesanți?! Astfel nu-i ok? Firescul și viața de zi cu zi miros urât sau ce?
Mi se atrage atenția că vorbesc cam mult despre Dumnezeu și c-ar trebui să-L elimin sau să-L țin mai mult pentru mine. Că nu e cool și că poate deranjez pe cineva… Dar dacă altcineva trăncănește despre Univers, despre astrele care s-au aliniat nu știu cum, mulți se înghesuie să aplaude și să se minuneze.
Mi se recomandă să fac meditație și alte tehnici de relaxare, de concentrare și de conectare
Cer și ploaie. Și lacrimi
Sunt dăți în care
numai cerul știe
că plângi,
atunci când
picăturile
de ploaie
își dau întâlnire
pe obraz
cu lacrimile tale.E minunat
să poți trece
nestingherit
printre oameni
mult prea grăbiți,Voia mea sau voia Ta? Unde-i (ne)fericirea?
Nu prea putem trăi fără să ne facem scenarii în capul nostru. Unele-s înspăimântătoare, și-atunci e bine să ieșim din coșmar. Altele, din contra, sunt de un optimism debordant. Și tot bine e să ne trezim! Căci realitatea – realitatea le întrece pe toate! Zbang! E de ajuns o clipă să se facă țăndări gânduri întregi, zile întregi de presupusă visare, de totală închipuire!
În ciuda fundului de pământ pe care simt adesea că-l iau, sunt recunoscătoare când mă trezesc la viața cea adevărată! Și atunci înțeleg că-n toată vraiștea din dorințele mele și din ceea ce cred c-ar fi bine pentru mine… ar fi vai și-amar să caut și să mă lupt pentru a împlini „voia mea”.
Am eu habar ce-i aia?
Dar clipa asta, cea de-acum…?
Foto: Andrei Prian Contează mult cine-am fost ieri
Contează unde voi fi mâine
Dar clipa asta, cea de-acum,Ce-aș face pentru o (anume) îmbrățișare
Unii spun că se simt bine
îmbrățișând copaci.
Eu mă simt bine
îmbrățișând oameni.
Dar aș deveni copacul cuiva(I)responsabilitatea unui „Te iubesc!”
Am citit undeva că, atunci când îndrăznești să spui cuiva „Te iubesc!”, devii responsabil de și pentru fericirea persoanei pe care (presupui că) o iubești.
Dacă am conștientiza în profunzime responsabilitatea aceasta, ar exista două variante de continuare a traiului: să ne fie foarte bine sau să ne fie foarte rău. Un lucru e clar: n-am mai putea fi „căldicei” în iubire. Însă, mai cred că, de teamă că nu ne va fi „foarte bine”, mulți am alege din prima nefericirea. Măcar așa, preventiv.
Din acest punct de vedere e bine că, trecând peste teorii și plonjând în viața cea adevărată, descoperim că avem „dreptul” și posibilitatea de-a ne răzgândi.
Meriți mai mult? Dovedește!
De ce îți spui: „merit mai mult” – dar te mulțumești cu atât de puțin?
De ce crezi că „merit mai mult” înseamnă să te scoată unul la plimbare cu mașină scumpă și să-ți ofere cardurile lui?
De ce crezi că „merit mai mult” înseamnă mai multe aprecieri la o poză în care-ți ții teatral capul pe spate, buzele țuguiate, privirea goală?…
De ce nu crezi că meriți mai mult atunci când te simți sfârșită?
Lucrurile făcute în joacă sunt cele mai serioase
