Femeia independentă și frustrată NU este o femeie liberă – cu atât mai puțin fericită
Am citit un articol pe tema singurătății. Se spunea despre femeie că e mai fericită și mai frumoasă alături de un bărbat. Că e mai împlinită într-o bună companie decât în singurătate. Specific și repet, o bună companie! Din care nu ești sufocată, nici nerespectată, nici abuzată, nici nu-ți dorești… „libertatea”.
Eu, una, am dat aprobator din cap. Da, o femeie este mai frumoasă și mai fericită lângă omul iubit! Asta nu exclude frumusețea și fericirea de sine stătătoare, logic! Supraviețuiesc bine merci – fără să mă cred nici frumoasă, nici urâtă, nici deșteaptă, nici tută, nici fericită, nici nefericită – și presupun că mai pot duce niște singurătate. Dar sunt conștientă că împlinirea te face ȘI mai frumoasă, ȘI mai fericită, ȘI mai puternică!
Când întrerupi firul unei povești… din teama de a deveni fericit
Uneori, poveștile se încheie înainte de a începe. Sub diverse pretexte. E mai comod să găsești motive decât să lupți. Să ieși din zona de confort implică riscuri. S-ar putea să te rănești. S-ar putea să pierzi… Iar asta cu adevărat te împiedică să crezi că s-ar putea să câștigi.
E mai comod să găsești o pietricică în drum, oricât de mică, și s-o consideri un munte.
Poți să crezi că eu nu sunt eu, dar asta nu înseamnă că ai dreptate
Am fost întotdeauna atât de fraieră, încât am spus și când mi-am cumpărat chiloți. Niciodată n-am ascuns nimic, dacă am prezentat o informție ori dacă am răspuns la o întrebare. Niciodată nu m-am prezentat altfel. N-am „oferit” dileme – dacă eu sunt eu sau eu nu sunt eu. Niciodată n-am așteptat să mă placă toată lumea așa… pur și simplu.
Am fost întotdeauna atât de fraieră în a mă prezenta așa cum sunt, încât am avut de multe ori un șoc atunci când aflam câte o noutate despre mine. Despre ce-am mai făcut, despre ce spun, despre ce gândesc, despre modul în care îmi planific pașii de mare deșteaptă interesată de imaginea personală mai mult decât de adevăr.
Adevărul e că… n-am nicio imagine de apărat. Sunt nimeni în drum și niciodată nu am încercat să fiu cineva cu orice preț.
De-a lungul vremii, am început să zâmbesc în fața noutăților despre mine. Nu prea mă mai afectează, dar uneori mă pun pe gânduri.
Șapte spuneri care-mi plac de la Sfântul Cuvios Antonie cel Mare
* Începutul și sfârșitul mântuirii este dragostea.
* Am văzut toate cursele vrăjmaşului întinse pe pământ şi suspinând am zis: Oare cine poate să le treacă pe acestea? Şi am auzit glas zicându-mi: Smerenia!
* Numai dacă am fost încercaţi de supărări simţim plăcerile şi bucuria. Căci nu bea cu plăcere cel ce n-a însetat
Un final şi un bilanţ
Ne-am învăţat să ne facem, mereu, la final de an, o socoteală. Să punem într-o balanţă bune şi rele şi să le privim cum atârnă. Să suflăm peste bune, să le înmulţim şi să le trecem pragul următorului an. Să ne încruntăm la rele şi să încercăm să le punem piedică pentru viitor. Apoi… punct. De multe ori, până la încheierea următorului an, abia mai avem timp să respirăm. Să gândim… să facem un bilanţ… cu atât mai puţin.
E trist să descoperi, la sfârşitul lui decembrie, că ai eşecuri pe plus. Sau, oricum, mai multe decât se estimase. În acelaşi timp, e comod ca descoperirea asta să existe doar o dată în an. Mai ales că se ataşează la ea multele planuri de viitor care îndulcesc, parcă… imaginea noastră un pic şifonată.
Eu, una, vreau să încetez să mă mai amăgesc!
19 din 2019 – dișteptăciuni la gura Facebook-ului
La fel ca și în 2018, am zis că n-ar fi rău să adun câteva filosofii, nebunii și ofuri postate pe Facebook de-a lungul lui 2019. Să le adun și să le prelungesc viața printr-o postare pe blog. Pentru că aici e, de fapt, casa gândurilor mele.
Ai voie să zâmbești, ai voie să plângi, ai voie să te simți bine, ai voie să recunoști că te doare! Ai voie să fii tu – fără măști și zorzoane! Ai voie să pozezi în pielea ta,
Te simți eliberat după ce ți s-a distrus familia? Dar cu rănile cum stai?…
O să auziți pe mulți dintre cei care au divorțat de curând că răsuflă ușurați și că se bucură, vezi, Doamne, ce bine e în libertate! Înainte de a-i crede pe cuvânt, priviți-le și alinați-le rănile.
Nu intră nimeni într-o căsnicie direct cu gândul la divorț. Nu astea-s planurile de viitor atunci. Deci, n-ai cum să vezi că ți-a crăpat familia – și tu să nu mai poți de fericire.
Da, sunt unii oameni abuzați fizic și emoțional, și bravo lor dacă au avut tăria să iasă din cursa în care au fost prinși. Dar sunt și alte motive care duc la despărțire: neimplicare, plictiseală, oboseală de a trage în aceeași direcție, înșelat, distanțat de prea mult bine. O anume inconștiență și-o lipsă de asumare, un mers pe încrederea că „mie nu mi s-ar putea întâmpla”. Dar se întâmplă. Și se supraviețuiește. Și, da, chiar te ajută Dumnezeu să te ridici și să mergi mai departe. Să fii bine!
Însă, de aici până la a spune ce minunat e să fii divorțat e cale lungă. Și-i o negare a sufletului.
Lucrurile făcute în joacă sunt cele mai serioase
