Arhive Vorbe de duh - Şapte pietre

Eu nu fac parte din lumea lui „altfel”

21 iunie 2017 4 comentarii

Dar tu de ce vorbești despre problemele tale? De ce mărturisești când ești tristă? Sau când nu știi ce simți? Sau când zâmbești – doar ca să chemi zâmbetul cel adevărat? De ce îți pui fotografie cu părul zburlit ori cu firele alea din sprânceană care niciodată nu stau cum trebuie? Nu știi că-n lumea virtuală poți fi altfel?

Niciodată nu am vrut să fiu altfel. Altfel decât sunt. Niciodată nu am vrut să pozez în altcineva, ca să plac lumii mai mult. Să-mi creez identități și fericiri care nu-mi aparțin. Să râd când vreau să zbier, să mă fac că fluier când gafez, să par o ideală în fața tuturor defectelor mele.

Deci – eu sunt eu. Și atât. Complet iubibilă și total de neiubit.

Din online, Pentru minte, Pentru suflet, Vorbe de duh

Când nu e tocmai ce-ai visat – realitatea ar putea să întreacă așteptările

7 iunie 2017 Niciun comentariu

Am trecut prin multe belele în viață. Ok, nu chiar atât de multe… Chiar și așa, însă, aș putea găsi infinite motive de nemulțumire. Căci nu-i greu să fii nemulțumit – greu e să fii recunoscător! Și, chiar așa, pentru ce-ai fi recunoscător când îți iei șuturi de la oamenii pe care ți i-ai lipit de suflet? Pentru ce-ai fi recunoscător când ești trădat, când tu muncești și alții culeg roadele, când tu faci bine și ești răsplătit cu rău, când tu iubești și ți se răspunde cu ură, când tu crezi că meriți mai mult – și descoperi nu numai că n-ai nimic de luat… ci mai trebuie să dai și dobândă?!

Vorbe de duh

Tu și cu ceva-ul tău formați un om minunat!

31 mai 2017 3 comentarii

În spatele unui chip necunoscut se poate ascunde un om tare de treabă! E adevărat, afirmaţia nu este general valabilă. Totuşi, mare bucurie am în suflet atunci când vorbele mi se adeveresc! Atunci când întâlnesc oameni care îmi aduc zâmbetul pe buze. Atunci când vorbim – parcă ne-am cunoaşte de-o viaţă.

Haz de necaz, Vorbe de duh

Ciorba de luni – care-i legătura dintre un castron plin și prima zi a săptămânii

29 mai 2017 Niciun comentariu

Uneori, în fața castronului cu ciorbă, Maria exclamă: Of, dar atât de muuult! Nu-i puțin, într-adevăr. Dar nu-i mai mult decât ieri sau decât alaltăieri, ori decât va fi mâine. Așa că nu i se taie din porție, nici nu abandonează lupta înainte de a vedea fundul castronului. Știe că n-are aceleași obligațiuni la ronțăieli, știe că o ciorbă-i porție de sănătate, știe că multul devine din ce în ce mai puțin, cu fiecare lingură pe care o duce la gură. Căci… și un elefant, dacă vrei să mănânci, tot așa îl mănânci:

Pentru minte, Vorbe de duh

Cine de cine și despre cine râde

28 mai 2017 Niciun comentariu

Când ți se pare că vezi un om la pământ și râzi de el, să știi că s-ar putea să râzi de tine. De nemernicia ta și de micimea ta sufletească.

S-ar putea doar să ți se pară urâtă poziția la pământ, dar de acolo să se vadă mai clar lucrurile, decât din cerul tău.

Ale tinereţii valuri, Vorbe de duh

La braț cu veșnicia

24 mai 2017 Niciun comentariu

O veșnicie începe cu o secundă. Cu un minut. Cu o oră. Cu o zi. Cu un an…

Începutu-i mai greu. Apoi, te obișnuiești cu gândul că nimic nu-i veșnic și că, totuși, oricând e loc de-o veșnicie.

De multe ori

Bucurii, Vorbe de duh

Mai devreme sau mai târziu, culegem ceea ce sădim

20 mai 2017 Niciun comentariu

Nicio faptă bună nu rămâne nerăsplătită. Zicem asta cu gând rău, conștienți fiind câte faulturi primim de la viață. Și de la prieteni… Cu toate acestea, eu cred și în înțelesul bun al vorbei. Cred că binele se întoarce și în toate formele lui… bune!

Dacă ne încăpățânăm să fim buni noi pentru noi, să iubim, să învățăm să aducem zâmbet după lacrimi, să iertăm și să ne simțim bine în sufletul nostru, asta vom sădi și în jur.