Lucrurile făcute în joacă sunt cele mai serioase.
* Începutul și sfârșitul mântuirii este dragostea.
* Am văzut toate cursele vrăjmaşului întinse pe pământ şi suspinând am zis: Oare cine poate să le treacă pe acestea? Şi am auzit glas zicându-mi: Smerenia!
* Numai dacă am fost încercaţi de supărări simţim plăcerile şi bucuria. Căci nu bea cu plăcere cel ce n-a însetat
Ne-am învăţat să ne facem, mereu, la final de an, o socoteală. Să punem într-o balanţă bune şi rele şi să le privim cum atârnă. Să suflăm peste bune, să le înmulţim şi să le trecem pragul următorului an. Să ne încruntăm la rele şi să încercăm să le punem piedică pentru viitor. Apoi… punct. De multe ori, până la încheierea următorului an, abia mai avem timp să respirăm. Să gândim… să facem un bilanţ… cu atât mai puţin.
E trist să descoperi, la sfârşitul lui decembrie, că ai eşecuri pe plus. Sau, oricum, mai multe decât se estimase. În acelaşi timp, e comod ca descoperirea asta să existe doar o dată în an. Mai ales că se ataşează la ea multele planuri de viitor care îndulcesc, parcă… imaginea noastră un pic şifonată.
Eu, una, vreau să încetez să mă mai amăgesc!
La fel ca și în 2018, am zis că n-ar fi rău să adun câteva filosofii, nebunii și ofuri postate pe Facebook de-a lungul lui 2019. Să le adun și să le prelungesc viața printr-o postare pe blog. Pentru că aici e, de fapt, casa gândurilor mele.
Ai voie să zâmbești, ai voie să plângi, ai voie să te simți bine, ai voie să recunoști că te doare! Ai voie să fii tu – fără măști și zorzoane! Ai voie să pozezi în pielea ta,
O să auziți pe mulți dintre cei care au divorțat de curând că răsuflă ușurați și că se bucură, vezi, Doamne, ce bine e în libertate! Înainte de a-i crede pe cuvânt, priviți-le și alinați-le rănile.
Nu intră nimeni într-o căsnicie direct cu gândul la divorț. Nu astea-s planurile de viitor atunci. Deci, n-ai cum să vezi că ți-a crăpat familia – și tu să nu mai poți de fericire.
Da, sunt unii oameni abuzați fizic și emoțional, și bravo lor dacă au avut tăria să iasă din cursa în care au fost prinși. Dar sunt și alte motive care duc la despărțire: neimplicare, plictiseală, oboseală de a trage în aceeași direcție, înșelat, distanțat de prea mult bine. O anume inconștiență și-o lipsă de asumare, un mers pe încrederea că „mie nu mi s-ar putea întâmpla”. Dar se întâmplă. Și se supraviețuiește. Și, da, chiar te ajută Dumnezeu să te ridici și să mergi mai departe. Să fii bine!
Însă, de aici până la a spune ce minunat e să fii divorțat e cale lungă. Și-i o negare a sufletului.
Am studiat intens filmele de Crăciun de pe Diva. Trei zile, ca-n povești. Psihic sunt încă ok, nici entuziasmată în căutarea marii iubiri, nici debusolată că-n filme e happy end și la mine termenii ăștia există doar separat – adică happy și end! 😉
Conform cercetărilor, la fel ca și în sezoanele trecute, scenariul e cam același. În general, avem un om care începe filmul neîncrezător în spiritul Crăciunului și care sfârșește în mrejele minunatei sărbători. Nu doar atât, dar își mai și găsește marea iubire! Miracol!
În procent ridicat,
E minunat să ai un pat uriaș, un pat în care să te poți pierde și în care să te regăsești, totuși, în brațele persoanei iubite.
Îmi place mult imaginea aceasta. O ador! O ador, în ciuda faptului că îmi aduce în amintire o etapă dureroasă a vieții mele.
Când mi-a plecat omul de acasă și n-a mai fost să fie omul meu, am rămas singură. Nu doar în viața de femeie, ci și în patul cel mare și gol.
N-am fugit de prea multe suferințe fizice sau sufletești care mi-au apărut, de-a lungul vremii, în cale. Dar de venirea serilor, pe-atunci, fugeam. Pentru că urma să întâlnesc ceea ce pe timpul zilei mai reușeam să evit. Întâlneam realitatea din patul mare și gol. Și tot mă chinuiam să nu o conștientizez și să nu o percep în întregime. Închideam ușa la dormitor, stingeam lumina și mergeam orbecăind până la pat. Mă așezam pe marginea marginii lui, ghemuită și apăsată de frământări.
Ați auzit-o pe aia cu… hai să fim vegetarieni o zi pe lună ca să facem bine planetei?
Vai de capul meu, nici nu mai știu dacă să râd sau dacă să mă crucesc! Dar cum să-mi fac cruce, vrei să mă considere cineva maică?!
Băi, frate! Facem bine planetei numai dacă ne prezentăm… interesanți?! Astfel nu-i ok? Firescul și viața de zi cu zi miros urât sau ce?
Mi se atrage atenția că vorbesc cam mult despre Dumnezeu și c-ar trebui să-L elimin sau să-L țin mai mult pentru mine. Că nu e cool și că poate deranjez pe cineva… Dar dacă altcineva trăncănește despre Univers, despre astrele care s-au aliniat nu știu cum, mulți se înghesuie să aplaude și să se minuneze.
Mi se recomandă să fac meditație și alte tehnici de relaxare, de concentrare și de conectare