Din singurătate nu se evadează pe ușa din dos

Vrem mereu să ne găsească iubirea în cel mai potrivit moment al vieții. Când suntem bine îmbrăcați, odihniți, dispuși la stat de vorbă și la glumițe, fără bătăi de cap și fără piedici. Credem că dacă ne-ar vedea într-un moment nepotrivit, omul cu iubirea s-ar speria și ar pleca.

Nu-i de mirare, deci, ca la asemenea așteptări să trăim stresați în viața noastră și mereu nemulțumiți. Nu-i de mirare că, regizând momente, întâlnim oameni ce-s parte din regie – și nu din viața cea de toate zilele.

Tu n-ai vrea, de fapt, ca omul nepotrivit să vină și să plece la fel de repede din calea ta? N-ai vrea ca omul care s-ar speria de viața ta cea adevărată nici să nu se intersecteze cu ea?

N-ai vrea să păstrezi lângă tine un om real, un om care să te accepte cu toate belelele tale și care să te îndrăgească așa cum ești? Un om de care să nu te rușinezi, de care să nu te sperii că va pleca oricând ți-e lumea mai dragă?

Anda Elena Pintilie - poza cu singuratate

Mă ceartă mulți că stau în singurătatea mea – fără să înțeleagă că mie mi-e simpatică singurătatea. Dacă va fi să plec vreodată din ea, nu o voi face cu gândul de a evada.

Da, aș vrea să mai iubesc cândva. Dar nu sunt dispusă la compromisuri și la evadări care să-mi aducă o nouă dezamăgire. Da, s-ar putea oricum să mă rănesc – dar asta nu înseamnă că pornesc de la premisa asta și că accept orice ar însemna mai mult decât nimic.

Orice – atunci când fericirea nu e reală, atunci când nu mi s-ar permite să fiu eu însămi, când vorbele de iubire nu ar fi însoțite de fapte – ar însemna, de fapt, regres. N-ar fi mai mult decât nimic, ci-ar fi de o mie de ori mai trist și mai dureros decât nimicul în care oglindim singurătatea.

Poate că singurătatea nu e de cerut. Dar e de trăit și de învățat din ea. Cu siguranță, singurătatea nu ar trebui să fie locul din care să evadăm necunoscători pe ușa din dos. N-ar trebui să plecăm de acolo înainte de a ne învăța lecțiile, înainte de a face ordine, înainte de a-i mulțumi. Ar trebui să plecăm din singurătate ca dintr-o casă în care e posibil să ne mai întoarcem din când în când – și-n care ar fi bine să găsim curat și aerisit.

Publicat de anda_elena

Bla bla bla bla....

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *