Doxologia,  Explicaţiuni

Sfântul Nicolae – același cu Moș Nicolae, dar și cu Moș Crăciun!

De câțiva ani, pe site-ul Doxologia este un text foarte bun, despre Moș Crăciun – născut din viața și din faptele Sfântului Nicolae. Puteți intra direct acolo și veți citi documentarul în întregime. Eu am făcut aici un rezumat pe același subiect.

Căci, despre Moș Nicolae se știe că e, de fapt, Sfântul Nicolae. Prea puțini realizează, însă, că Moș Crăciun e tot… Moș Nicolae! 🙂

Moș Nicolae - Moș Crăciun de ciocolată

Sfântul Nicolae a fost Episcop în orașul Mira, din Asia Mică. După trecerea la Domnul, în vremea cruciadelor, sfintele sale moaște au fost aduse în Europa – la Bari, în Italia.

A rămas în conștiința tuturor ca fiind un om blând și bun, darnic, iubitor, mereu având grijă de cei din jur. Un minunat! În timpul vieții și mai presus de viață. Căci a plecat în veșnicie și în brațele lui Dumnezeu, dar continuă să ne aibă în pază și să se roage Creatorului pentru noi!

De aceea, a fost reținut de toate popoarele. Mikulás i se spunea în Ungaria, Mikuláš – în Republica Cehă și Slovacia, Mikołaj – în Polonia.

În țările nordice era cunoscut sub numele de SinterKlaas și prezentat ca fiind un bătrân cu pelerină roșie şi cu barbă. De unde „pelerina”? De la ceea ce a văzut și a putut înțelege creștinătatea protestantă prin veșmântul său arhieresc. Călare pe un cal alb, se știa despre SinterKlaas că face minuni și aduce daruri.

Din păcate, în timpul reformei protestante, în partea nordică a Europei s-a renunțat la cultul sfinților și la prețuirea față de Maica Domnului. În acest context, și Sfântul Nicolae a fost scos din Biserică. Însă, din fericire, el n-a putut fi scos din conștiința de veacuri a credincioșilor. În Danemarca și în Olanda, lui SinterKlaas i s-a păstrat latura binefăcătoare și a putut, astfel, să împodobească sărbătoarea Nașterii Domnului.

Câțiva ani mai târziu, America făcea cu ochiul prin creșteri economice și prin promisiunea unei Lumi Noi… Imigranții l-au luat cu ei pe SinterKlaas, dar i-au pierdut și minimul de sacru pe care îl avea în Europa. În 1823, într-un ziar din New York, Moș Nicolae devenea din ce în ce mai… Santa Klaus, „un moș vesel, dolofan și jovial, cu obrajii veșnic roșii”, iar în 1860, în cotidianul Harper’s Illustrated Weekly, a apărut imaginea lui – în costum roșu, cu nasturi negri șicu  o curea din piele.

Ho, ho, ho, dragii moșului! Au mai trecut niște ani până la rezultatul de azi. Moș Crăciun a fost „definitivat” în 1931, ca rezultat al unei campanii publicitare pentru Coca-Cola.

Și-o să închei postarea preluând concluzia din textul de pe Doxologia:

Vorbim, astfel, despre o istorie, un drum, o devenire. De la Sfântul Nicolae, dăruitorul episcop din Asia, la Moșul pe care cu toții îl așteptăm. Nu vrem să dezamăgim pe nimeni. Moș Crăciun chiar există! Însă, trebuie să ne aducem aminte că așteptarea copilăriei noastre s-a născut dintr-un Sfânt al Bisericii. Sfântul Nicolae, cinstit în întreaga Ortodoxie, a supraviețuit în lumea occidentală prin moșul cu barbă albă.

Deși este rezultatul unui proces pur istoric și comercial, nașterea lui Moș Crăciun din viața și din faptele Sfântului Nicolae are și o parte bună. O lume dezrădăcinată moral și desprinsă de Dumnezeu, aflată pe calea unui materialism ateu tragic, crede în ceva. În ceva care aduce bucurie prin daruri. Astfel, Sfântul Nicolae, din mila lui Dumnezeu, este cinstit în întreaga lume: în Ortodoxie, prin Sfintele sale moaște și icoane, iar în lumea cea mare – prin Moșul Crăciun cel darnic și bun!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *