Vegetarian o zi pe lună – pentru binele planetei?!

Ați auzit-o pe aia cu… hai să fim vegetarieni o zi pe lună ca să facem bine planetei?

Vai de capul meu, nici nu mai știu dacă să râd sau dacă să mă crucesc! Dar cum să-mi fac cruce, vrei să mă considere cineva maică?!

Anda si marul

Băi, frate! Facem bine planetei numai dacă ne prezentăm… interesanți?! Astfel nu-i ok? Firescul și viața de zi cu zi miros urât sau ce?

Mi se atrage atenția că vorbesc cam mult despre Dumnezeu și c-ar trebui să-L elimin sau să-L țin mai mult pentru mine. Că nu e cool și că poate deranjez pe cineva… Dar dacă altcineva trăncănește despre Univers, despre astrele care s-au aliniat nu știu cum, mulți se înghesuie să aplaude și să se minuneze.

Mi se recomandă să fac meditație și alte tehnici de relaxare, de concentrare și de conectare – dar eu dacă spun că prefer să mă rog și că oricum nici la asta nu-s pricepută și statornică, hop!, iar se trezesc maica din mine și zâmbetul pe chipul unora!

Iar acum, iată, aflu că pot salva planeta dacă măcar o dată pe lună aleg să fiu vegetariană! Ce tare! Ar rezulta, firesc, că aș fi și mai iubitoare de planetă dacă aș deveni mai mult timp pe lună vegetariană, corect? Deci: măcar de două ori pe săptămână ar conta? Probabil că da. Dar vreo șapte săptămâni la rând ar conta? Ohoho! Pentru salvarea planetei, logic! Din alte motive precum unul primitiv, care ar ține de dorința cuiva de a posti, mai că ne-am strica de burtă și de râs!

Dumnezeu e tare Simpatic și ne lasă în libertatea noastră. Până la urmă, punem să-L numim pe Creatorul universului simplu… Univers, putem să medităm și să respirăm mai mult decât corect, putem să fim vegetarieni pentru salvarea planetei. Dar când vom ajunge și la egoismul acela sănătos, în care să luptăm și pentru salvarea noastră? Pentru sufletele noastre și ale celor dragi ai noștri? Când vom înțelege că e indicat să curățăm planeta de mizerii începând curățenia din noi înșine? Când vom (re)descoperi că meditația și gustarea vegetariană sunt de sute și mii de ani stilul de viață al oamenilor simpli și buni – că pentru rugăciunile, posturile și jertfele lor încă ne mai rabdă Dumnezeu pe pământ?

Chiar e nevoie să reinventăm roți și apoi să le strâmbăm pentru a ne considera moderni? Altfel? Mai poleiți pe dinafară, mai fără miez și mai fără strălucire pe dinăuntru? Oare când ne vom trezi? Oare vom mai apuca să ne resetăm înainte de a distruge planeta cu sufletele noastre distruse?… Of, Doamne, ai milă de noi! 🙁

S-ar putea să-ţi placă şi...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *