Ale tinereţii valuri

Rânduri de rămas-bun pentru un PUI de leu

Uneori, e timpul să-ți iei rămas-bun de la prieteni. Cu recunoștință, cu bucurie pentru tot ce-a fost… la bine și la greu.

Spun asta pentru că, uneori, prietenii pe care ți-i faci nu sunt tocmai oameni. Și nu c-ar fi neoameni – ci pentru că-s obiecte! 🙂 Dar nu orice fel de obiecte, ci obiecte de suflet.

Mult mai fidele decât oamenii și doldora de amintiri. De emoții. Ai trecut cu acești prieteni printr-o mulțime de aventuri. Ai petrecut ani întregi în prezența lor. Și mii de kilometri! 🙂 Te-au văzut când te-ai veselit – dar ți-au simțit și lacrimile, și furiile, și jalea, și fricile…

Uneori, e timpul să-ți iei rămas-bun de la prieteni, cât încă îți mai sunt prieteni. Și cât încă mai au forța și curajul de a fi buni și de a bucura și pe alții.

desen pe masina - pisica pe geam

La începutul lui aprilie, mi-am făcut un nou prieten. Mai vechi prieten al cuiva… 🙂 Și abia astăzi, după o lună și jumătate, mi-am luat oficial rămas-bun de la dragul meu PUI. Un matiz cu inimă de leu, cum frumos l-a caracterizat cineva, când a auzit cum povestesc despre el. Poate că nu-i chiar un leu, dar un pui de leu tot este și a fost pentru mine! 🙂

În această lună și jumătate cât am avut, vorba vine, două mașini… n-am putut înregistra nimic în #studiouldinmatiz. Multe n-am putut face. Spre multe am privit în trecut – și-am râs, și-am plâns, și m-am obișnuit cu gândul, ancorându-mă în prezent și-n pașii corecți pe care am știut că trebuie și că e bine să-i fac. Nu sunt fana „iubirii de obiecte”. Și, totuși, unele obiecte capătă valoare în viața noastră – mai presus de valoarea financiară. Atunci, despărțirile nu-s ușoare. Dar sunt cu recunoștință. Cu o „ieșire din scenă” frumoasă. Și cu o continuare ce poate da aripi! Aripi unui pui. De leu! 🙂

A dispărut #studiouldinmatiz! Totuși, trăiască #studiouldinmatiz! Căci așa îi va rămâne numele proiectului, indiferent de mașina în care voi mai citi și voi mai filma câte-o poveste. Pentru că, nu-i așa?!, povestea n-are sfârșit. Ca și viața, ea merge mai departe. Drumul ni se deschide în cale! Și-atunci nu ne rămâne decât să dăm de cheie și să plecăm în aventură. Cu Dumnezeu înainte și cu speranța că totul va merge ca pe roate!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *