Cutia cu scrisori de dragoste
Ale tinereţii valuri,  Vorbe de duh

Scrisori de dragoste închise-n noapte

Am citit scrisori de dragoste. Declarații, planuri, iubiri și veșnicii. Toate-s azi expirate – deșertăciuni, adevăruri de moment, uitări

Înghit în sec și privesc totul de la distanță. E ciudat. Nu jelesc, nici nu mă revolt. Ceva din mine-i rupt. Sau mort. Așa se întâmplă când nu mai simți nimic?

E doar o ușurare, acolo unde ar fi trebuit să fie o rană uriașă. E doar o clipă de liniște, acolo unde ar fi trebuit să fie război.

Închid cutia cu scrisori de dragoste. Și peste ea se așterne noaptea. E prea frumoasă noaptea, ca să-i tulbur lumina. Căci noaptea nu-i întuneric, nici final. La fel ca o scrisoare expirată de dragoste. Nici ea nu-i final – ci doar luminare. Nu-i cădere, ci eliberare. E zbor…

Îmi place noaptea. Poate pentru că atunci m-am născut. Poate pentru că noaptea văd mai bine. Poate pentru că după noapte urmează o nouă zi. O nouă șansă. O nouă scrisoare de dragoste pe care eu însămi voi începe s-o scriu.

4 Comments

  • Nicoleta

    La foc cu cele vechi. Ocupă loc si iau energie. Doamne ajută cu noua scrisoare!” Arunc povara….Și sunt liberă să….”Asta e formula magică.Cand spunem ca aruncam povara, înseamnă ca-i încredințam Domnului frica de…., grijă de…., furia,mania, durerea. Arunc povara tristeții și sunt liberă să fiu veselă. Arunc povara maniei si sunt libera sa fiu calmă,liniștită. Chiar funcționează. Imbratisari la toti din familie!

    • anda_elena

      Multe i le încredințez Domnului. Și focului :). Însă pe unele le păstrez – nu-mi aparțin în totalitate… sau îmi aparțin, dar le am de împărțit (în bucurie și în durere) cu cineva drag. Vă îmbrățișez!

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *