Sfânta Parascheva, de 377 de ani la Iași. O icoană împușcată, o conferință și o Anda…

Ieri am ascultat online conferința despre Binefacerile Sfintei Parascheva, conferință organizată în cadrul Serilor Doxologia și prilejuită de împlinirea a 377 de ani de când sfintele moaște ale Cuvioasei au fost aduse la Iași. S-a vorbit atât de natural, de cu drag, de cu suflet, de parcă era o discuție așa, între prieteni. De parcă eu însămi mă aflam acolo, la eveniment. M-aș fi dus pe viu… dar eram îmbrăcată ca de mers la sală, deși eram la birou. Așa că am anulat gândul, iar întâlnirea cu Sfânta am amânat-o pe mâine. Cum îmi permit întotdeauna să fac, gândind că sfinții nu-s supărăcioși, că ne iubesc și ne ajută indiferent de cât suntem noi de experți în amânări (mai ales atunci când ne e bine).

În drum spre casă, însă, nu-mi puteam lua gândul de la Sfânta Parascheva. Era deja trecut de ora 20.00 când am intrat în bloc. Peste câteva minute ieșeam din nou. Schimbată de haine. Și cu planuri schimbate. Mâine avea să se transforme în acum.

Speram să mai găsesc deschis la Catedrala Mitropolitană, să mă închin Sfintei. Și să-i mulțumesc lui Dumnezeu pentru Darul pe care ni l-a făcut acum 377 de ani! Dar mai speram să găsesc deschis și la Muzeul Mitropolitan, acolo unde avusese loc conferința și acolo unde știam că s-a pregătit o mică expoziție: „Sfânta Parascheva de la Iași – mărturii scrise”. Voiam să văd icoana împușcată a Sfintei, despre care aflasem că a fost descoperită pe front în 1943, în timpul Bătăliei de la Stalingrad, bătălie care a avut loc în contextul celui de-Al Doilea Război Mondial.

Nu știu când am ajuns. N-am prins roșu la semafoare, nici mașini prea multe, nici pietoni… Conferința se terminase. Însă mai erau colegii mei de la Doxologia, care transmiseseră online și care strângeau acum echipamentele. Mai erau și organizatorii. Și exponatele. Și Sfânta. Și icoana Sfintei, cea împușcată în mijlocul frunții…

Sfanta Parascheva - icoana impuscata in cap - Batalia de la Stalingrad - Al Doilea Război Mondial - 1943

Am ieșit bucuroasă din Muzeu, mulțumind pentru încă un al doisprezecelea ceas în care n-am simțit porțile închizându-se în nas! Și-am mers în Catedrală, unde rândul închinătorilor era mai mult decât mare pentru acea oră. M-am bucurat din nou! Aseară mi-am dat seama încă o dată cât sunt de iubită și de cât de puțin merit asta. Aseară mi-am odihnit sufletul la picioarele Sfintei Parascheva.

***

Dacă nu ai dat deja click pe link, poți urmări și de aici conferința „Binefacerile Sfintei Parascheva”

S-ar putea să-ţi placă şi...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *