De ce era trist Domnul Carte în ziua aceea

Prima dată când am răsfoit cartea, recunosc că mi s-a părut… un pic ciudată! Apoi am considerat-o… interesantă! Foarte fain gândită și curajos executată! Foarte… adevărată! Dureros de adevărată si de fixată în actualitate!

De ce era trist Domnul Carte in ziua aceea - Gabriel Poenaru - Editura Doxologia

De ce era trist Domnul Carte în ziua aceea este semnată, ca text și ilustrație, de Gabriel Poenaru – și este publicată la Editura Doxologia. E o carte mai… neobișnuită! Căci e LIVE și-i dată la televizor! Cu regulamentara intrare în emisie în 3, 2, 1…, cu burtiere – așa cum suntem obișnuiți să fim invadați în josul ecranului, mereu, cu BREAKING NEWS, cu știri pas cu pas, oferite la cald!

Cele două benzi care tot circulă pe paginile de carte sunt tratate în egală măsură cu umor și cu tristețe, dar sunt și educative! Pe banda de sus apare, la început, gluma amară: Senzațional! Sunt copii care citesc cărți tipărite!, apoi se oferă noutăți despre starea în care se (re)găsește Domnul Carte, de-a lungul poveștii. Pe banda de jos, copiii află de câți oameni e nevoie pentru a face o carte, din ce este compusă o carte, ce sunt manuscrisele și miniaturile, cine și în ce an a inventat tiparul cu litere mobile. Sunt repere de cultură generală, condimentate cu momente de conștientizare despre defrișările ilegale și despre soarta pădurilor. Lecțiile sunt sparte, uneori, de anunțuri șocante, gen… reduceri la tigăi!

De ce era trist Domnul Carte in ziua aceea - Gabriel Poenaru - Editura Doxologia - pagini

Povestea propriu-zisă este prezentată pe două pagini, la începutul cărții și pe alte două pagini, după mijlocul cărții. Halucinant! Am început să citesc despre Domnul Carte în #studiouldinmatiz pe lumină și-am văzut cum, în zece minute, deja se întunecase bine afară. Parcă și ziua s-a întristat de tristețea Domnului Carte!

Povestea aceasta, auzită pe lumină sau pe întuneric, paginile acestea – doar răsfoite ori cercetate din scoarță în scoarță trag un semnal de alarmă în mintea noastră și aprind un beculeț. Să nu lăsăm cărțile să se întristeze! Să iubim cărțile și să le păstrăm mereu aproape de suflet! Să nu uităm să citim! Împreună sau singuri, în liniștea camerei noastre, cu voce tare sau în gând. Să citim de plăcere și să transmitem dragul de lectură și celor mai mici decât noi. O știre de la televizor trece repede – o carte este nemuritoare!

S-ar putea să-ţi placă şi...

2 comentarii

    1. Da, nici eu nu m-aș fi gândit! Tocmai de aceea am privit-o, inițial, cu suspiciune! 🙂 Apoi am realizat cât de deștept este gândită și am analizat reacțiile Mariei, mirarea ei să descopere o carte structurată altfel, ca un televizor!, o poveste frumoasă și tristă, un final încurajator și un mesaj care se menține întipărit în suflet: faceți cărțile fericite și veți fi fericiți!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *