Prietenii Sfintei Parascheva. De ce s-ar întoarce, dacă n-ar simți bucuria?

Am fost rugată să scriu în Ghidul pentru Pelerini din acest an. Nu un reportaj… ci trăirile mele. Cum văd eu lucrurile. Mi-a fost greu. Adică… cine-s eu, să apar în ziar cu părerea mea, nu cu vorbele oamenilor?… Și-am tot amânat. Dar mi-am adunat gândurile și emoțiile așa… pe ultima sută de metri. Cu drag, pentru Sfânta Parascheva!

Ghidul Pelerinului - 2017

Mă plimb printre prietenii ei an de an, de mulți ani… Stau alături de prietenii ei, le vorbesc și le ascult poveștile incredibile. Mă bucur și mă minunez de dragostea lor, de puterea lor, de dorința lor uriașă de a trece prin orice încercări – care țin de timp, distanțe, oboseală, boală, frig sau ploaie – ca să ajungă aproape de ea.

Mai vechi și mai noi, prieteni adevărați sunt aceștia, cei care se adună în fiecare an, în preajma lui 14 octombrie, să-i spună „La mulți ani!”. Prieteni adevărați sunt aceștia care vin să-i sărute mâna, să-și aline durerile, să ceară cu inimă smerită, să mulțumească din tot sufletul și să-și dorească să repete la nesfârșit acest drum. Prieteni adevărați sunt aceștia care nu se rușinează în a-și arăta credința și-n a fi arătați cu degetul. Care-și urmează calea și care nu au vreun interes de-a da bine în ochii lumii, mergând după lume – ci-și iau crucea și-i urmează ei, Prietenei. Sfânta Cuvioasă Parascheva pe toți îi primește și pe toți îi mângâie. Pe toți îi încălzește și îi întărește în răbdare și în credință! Pentru toți devine mijlocitoare în fața lui Dumnezeu – căci tuturor le știe gândul, inima, ruga, sacrificiul și numărul pașilor făcuți spre ea.

Par lucruri atât de greu de înțeles, când vrem să ne punem doar mintea la contribuție! Toate devin, însă, atât de limpezi când ne deschidem sufletul și ne dăm voie să simțim toată minunea ce se petrece an de an, în timpul pelerinajului făcut la Sfânta Parascheva! Închinătorii se contopesc. Sunt copii de la câteva luni, adolescenți, tineri, părinți, bunici și străbunici care ating suta de ani. Sunt dintre cei mai săraci și dintre cei mai bogați, dintre cei mai sănătoși, dar și dintre cei mai șubreziți de boală și de încercări. Sunt români și romi, sunt din orașe mai apropiate ori mai îndepărtate de Iași, sunt din Iași, dar și din străinătate. Sunt pelerini – oameni care simt că-n preajma lui 14 octombrie trebuie să-și aranjeze programul în așa fel încât să-i facă loc și Sfintei în agenda lor prea plină de munci și de îndatoriri, de griji și de necazuri, de fericiri și de lacrimi.

Merită efortul?, apare o întrebare care scrijelește în sufletele multora dintre cei care nu s-au încumetat încă să se așeze alături de pelerini. Am timp să merg oricând la Catedrala Mitropolitană – de ce acum? Se întreabă alții pentru care greu se găsește vreme și-n restul anului să pășească într-o biserică toată ziua deschisă și mereu aglomerată, în care rândul de închinare la Cuvioasă pare, oricum, că nu se încheie vreodată.

Mai presus de înțelegere, minunile se trăiesc

Mă plimb printre prietenii Sfintei Parascheva an de an, de mulți ani… Și-am învățat că răspunsurile la întrebări se simt. Așa cum simt să se întoarcă din nou și din nou, pelerinii. Mii de oameni se reîntorc la Sfântă. Trec de granița curiozității și-a „modei” de-a fi creștini, trec de jignirile ce li se aduc lor și-ocrotitoarei lor, se roagă pentru iertarea celor ce vorbesc fără a-și dori măcar să înțeleagă și se întorc. De ce-ar întoarce, dacă n-ar simți? Dacă n-ar simți căldura din timpul frigului și-a ploii, dacă n-ar simți odihna și puterea din timpul orelor multe, petrecute fără somn, pe drum și la rând, dacă n-ar simți bucuria de nedescris care le inundă sufletele de fiecare dată când ajung să se închine Sfintei lor dragi?

De ce s-ar întoarce, dacă n-ar avea de povestit întâmplări concrete prin care au trecut – minuni adevărate pe care le-au trăit ei înșiși, cu mila lui Dumnezeu? De ce s-ar întoarce, dacă n-ar simți sfânta liniște ce le inundă sufletul și casele după un asemenea drum? De ce s-ar întoarce, dacă n-ar simți întărire în greutăți? De ce s-ar întoarce, dacă n-ar avea atâtea motive de a mulțumi?

Mă plimb printre prietenii Sfintei Parascheva an de an, de mulți ani… Îmi fac meseria – dar simt că mă plimb. Iau interviuri la necunoscuți – și pare c-am ieșit la o cafea cu amicii din copilărie. Îmi simt, deseori, mâna înghețată pe reportofon și știu că-n alte dăți aș fi respectat programul de somn – dar acum mi-e cald și-s veselă și odihnită și mă bucur de fiecare clipă în preajma Sfintei. Mă bucur de toți oamenii pe care ea mi-i scoate în cale și de mărturiile incredibile pe care aceștia mi le oferă.  Știu că n-am niciun merit și dau slavă lui Dumnezeu pentru toate lecțiile primite, pentru toți prietenii Sfintei și pentru toți sfinții-prieteni! La Iași, în preajma lui 14 octombrie, minunea se simte și se trăiește!

S-ar putea să-ţi placă şi...

2 comentarii

  1. Observ cu mâhnire că în fiecare an corul celor care jignesc pelerinii parcă se măreşte şi devine din ce în ce mai agresiv.
    Felicitări pentru curajul de a scrie despre un subiect devenit din ce în ce mai delicat.

    1. Eu observ că, în ciuda vorbelor și a jignirilor, pelerinii continuă să vină. Să nu se rușineze cu Hristos și cu sfinții Lui! E mare lucru! Să ne ajute Dumnezeu în continuare pe toți!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *